Premiul pentru cea mai bună actriță - Oana Mogoș,  la Festivalul de Teatru de la Buzău- Săptămâna Teatrului Tânăr, 2023

Premiul pentru cea mai bună regie acordat ex aequo, la Festivalul Național de Comedie de la Galați 2023 - regizoarei LETA POPESCU,  pentru spectacolul VRABIA de Leta Popescu, producţie a Teatrului Dramatic "Fani Tardini" Galaţi

Premiul pentru cel mai bun joc de echipă  la ediția cu numărul 34 a Festivalului Național de Comedie de la Galați 2023

Spectacol nominalizat la Gala Premiilor UNITER 2023 la categoria „Cel mai bun text dramatic românesc montat în premieră absolută” 

Spectacol selectat și prezentat la Festivalul Național de Teatru - București, 2022 

„Vrabia” – curajul și sinceritatea autobiograficului | Violeta Stanciu, SUD EST FORUM „Un spectacol autentic, impresionant prin tehnică și conținut. Un spectacol despre devenire, despre familie și libertate, un spectacol îndeosebi pentru gălățeni, prin contextualizarea sa geo-culturală. Însă oricine s-ar putea identifica măcar cu una dintre multiplele ipostaze în care apar personajele piesei semnate de Leta Popescu. Un joc actoricesc excelent pune în valoare semnificațiile profunde ale textului.”

O privire sarcastică asupra „epocii de tranziție” | Iulian Voicu, VIAȚA LIBERĂ "Ultimul spectacol al stagiunii 2021-2022 al Teatrului „Fani Tardini” a fost un regal din toate punctele de vedere: text, regie, joc actoricesc, scenografie și fond sonor. (...) Umorul autoarei și totodată regizoarei Leta Popescu este permanent, viguros, fin și, în același timp, popular. Piesa, dincolo de amărăciunile autobiografice, de sensibilități interioare ori de conflicte, este o comedie savuroasă, care stârnește permanent râsul. Hohote de râs."

Războiul româno-român ia o pauză - Vrabia la Festivalul Național de Teatru | Mihai Brezeanu, Agenda LiterNet „A venit, probabil, vremea să luăm o pauză și să (ne) privim. Cum au fost, cum sunt. Cum am fost, cum suntem. Mai ne luăm la palme, mai ne luăm în brațe, mai ne ștergem de muci, mai ne vine să ne suim pe pereți. Haideți la teatru (mă rog, la acest tip de teatru)! Adică, haideți acasă!”

Să cazi la pace cu trecutul | Oana Stoica, Dilema Veche „Vrabia pornește de la elemente autobiografice ale Letei Popescu, ficționalizate într-un spectacol care recuperează trecutul din perspectiva prezentului și reface traseul maturizării unei fetițe care a crescut în cartierul Țiglina IV din Galați (aflu că denumirea nu figurează în actele oficiale) și a ajuns studentă la Timișoara. Emacenumeurît (cum îi spune toată familia într-un bullying sincron neconștientizat) își reconstruiește lumea copilăriei postcomuniste din interioare de apartamente muncitorești, mîncăruri, mirosuri, gusturi, haine și device-uri ale vremurilor, din tata și mama, fratele și cîinele, vecinele și vecinul.”

„Vrabia”-nzbor peste Dunăre | Simona Vlad, Epingeac „În „Vrabia” ne sunt oferite etapele psihologice prin care protagonista, Ema, trece, începând din copilărie, până la maturitate. Scenele amărui cu iz comic răzbat rapid prin ochii spectatorului, ajungând la corzile sale sensibile.[…]Spectacolului Letei Popescu atinge extrem de multe orizonturi și, deși acțiunea se petrece în Galați și există anumite elemente specifice locului, întregul concept poate fi la fel de verosimil în orice alt oraș de provincie din România anilor `90 – 2000.[…]Dacă ar fi să definesc experiența pe care am avut-o în sala de spectacol în cele 2 ore în câteva cuvinte, acestea ar fi zâmbet amar întrepătruns de picături de lacrimi dulci.”

Vrabia, spectacol scris și regizat de Leta Popescu și Individual compus | Mircea Murariu, Hotnews „Vrabia e scrisă, nu neapărat asumat, după modelul celebrei Trei generații a Luciei Demetrius. Însă pattern-ul e vizibil. Ne este prezentat destinul unei familii, de data asta, proletare din Galați, cu mamă, tată, un fiu (Anton), o fiică (Ema), și cu o nou-venită nepoată (Rebeca). Totul se petrece în cei douăzeci de ani și mai bine care au trecut de la Revoluție.Ema este un fel de Ruxandra post-comunistă care însă nu trebuie să facă mariaje de conveniență spre a-și salva de la dezastru financiar familia. Ema, care are ceva și din Veronica, este fundamental o independentă. Ema vrea să reușească.”

„VRABIA” | Antonia Ardeleanu, clasa a X-a, C.N. „B.P. Hasdeu” Buzău Fără să omită ironia/autoironia, spectacolul teatral „Vrabia”, regizat de Leta Popescu și având în distribuție actori ai Teatrului Dramatic „Fani Tardini”, din Galați, urmărește un tipar ce reprezintă viața unei întregi generații de copii crescuți în comunism, pe care repercusiunile regimului încă îi afectează. Frica de a fi sărac, de a nu te încadra în standardele sociale cu privire la greutate, la pricepere sau din dorința de emancipare. Subiectul este simplu. O fată întoarsă în orașul natal, care se presupune că a reușit în viață, se confruntă cu toate convingerile ei din facultate, din liceu și din școală primară. Piesa vorbește despre impactul principiilor insuflate de partid și despre importanța familiei în dezvoltarea noastră ca adulți.

„VRABIA” - este un semn de libertate | Sofia Catarina Șerbu, clasa a XI-a, C.N.„B.P.Hasdeu” Buzău Viziunea regizorală este ingenioasă. Se propun dubluri ale personajelor de la diferite vârste care apar în fața spectatorului și se ridiculizează, se iau peste picior, până când vocile se suprapun.Vrabia este un semn de libertate, iar colivia ar putea reprezenta îngrădirea sufocantă a societății comuniste sau a familiei din acea epocă. Nu este deloc ușor să construiești ceva nou pe simbolistica deja supralicitată cultural a păsării. Îți amintește automat de „Pescărușul” lui Cehov, de „Albatrosul” lui Baudelaire sau de „Păsările” lui Hitchcock. Totuși, este valorificat cu atât de multă autenticitate liric-nostalgică, fără să pară repetitiv, păstrând culoarea cenușie și discretă a lumii de fum a copilăriei, cu inocența și cu fricile ei. Finalul te face să te interoghezi cu privire la cât de important este trecutul pentru evoluția fiecăruia dintre noi și dacă timpul aduce schimbarea sau te închide într-un cerc vicios.