Amadeus a avut premiera la Galați în 2018, iar reluarea lui vine din dorința de a completa repertoriul teatrului cu un spectacol al cărui scenariu a avut un real succes la Royal National Theatre din Londra, cu premiera mondială pe 2 noiembrie 1979. A fost montat în România în 1982 de regizorul Dinu Cernescu la Teatrul Giulești, cu Radu Beligan (Salieri), la noi Cristian Gheorghe, și Răzvan Vasilescu (Mozart), la noi Vlad Volf, în rolurile principale. Filmul din 1984, regizat de Milos Forman, a câștigat 40 de premii, inclusiv 8 Premii Oscar, iar F. Murray Abraham a primit Oscar-ul pentru cel mai bun actor în rolul lui Salieri.

Autorul, Peter Shaffer împletește realitatea cu imaginația pentru a explora ultimele etape din viața lui Wolfgang Amadeus Mozart. Piesa pune în centrul atenției relația tensionată dintre Mozart și Antonio Salieri, compozitorul curții împărătești a Austriei la sfârșitul secolului XVIII. 

Salieri, marcat de propria-i mediocritate și bântuit de invidia față de talentul nemărginit al lui Mozart, nu înțelege cum divinitatea a ales să-l binecuvânteze pe un asemenea tânăr excentric cu un dar atât de rar. Salieri, care simte că și-a dedicat întreaga viață slujirii lui Dumnezeu, ajunge să-l respingă pe Creator și să-și canalizeze ura către Mozart, hotărât să-l distrugă prin orice mijloace. În interiorul său, conflictul dintre admirația profundă pentru muzica lui Mozart și ura față de succesul său îl face pe Salieri un personaj cu o complexitate rar întâlnită în dramaturgie. Deși titlul piesei face referire la „Amadeus” (cel iubit de Dumnezeu), povestea este spusă din perspectiva unui Salieri bătrân, aflat în fața morții, care își pune întrebări asupra limitărilor umane, dar și asupra genialității care îl depășește.

„Ideea pentru această piesă, mi-a venit după ce am citit mult despre Mozart. M-a frapat contrastul dintre muzica sa sublimă, și bufonul vulgar pe care îl descifram în scrisorile sale. Sunt deseori criticat pentru că îl portretizez ca pe un imbecil, dar de fapt, eu îi redam aspectul copilăresc; scrisorile lui păreau scrise de un copil de opt ani. La micul dejun scria acele chestii puerile, pline de greșeli către vărul lui; până seara, el va realiza o capodoperă, în timp ce vorbea cu soția sa.” spunea Peter Schaffer