LUCIAN TEMELIE

28 mai 1933 – 1 decembrie 2007

Există artiști pentru care teatrul nu este doar o profesie, ci un mod de a fi. Lucian Temelie a fost unul dintre aceștia. Actor, regizor, scenograf, animator și neobosit creator de inițiative teatrale, el și-a legat o mare parte din destinul artistic de scena gălățeană și de Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, contribuind, timp de aproape trei decenii, la viața artistică a instituției.

Născut la 28 mai 1933, la Brașov, Lucian Temelie și-a început foarte devreme drumul în lumea spectacolului. A fost actor-mânuitor, actor de teatru, regizor, scenograf, instructor de formații teatrale, asistent de regie și animator – o diversitate de preocupări care spune, poate, cel mai bine ceva despre temperamentul său artistic: curiozitate, energie și permanentă nevoie de a crea.

A murit la 1 decembrie 2007, la Galați, lăsând în urmă nu doar numeroase roluri și spectacole, ci și memoria unui artist care a înțeles teatrul ca pe un spațiu al întâlnirii, al libertății și al inițiativei.

FORMAREA

Lucian Temelie a urmat, la Brașov:

• Liceul Ortodox Român „Andrei Șaguna” (1951);
• Conservatorul „Astra” din Brașov, secția Actorie (1951);
• un curs de arta mânuirii păpușilor (1951);
• Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București, la clasa profesorului Gheorghe Timică (1955).

Această formare complexă avea să-i definească ulterior parcursul profesional, în care actoria s-a împletit permanent cu regia, scenografia și activitatea de animator teatral.

DE LA BRAȘOV ȘI PETROȘANI LA GALAȚI

În 1951, Lucian Temelie a debutat în lumea teatrului ca actor-mânuitor la Teatrul de Păpuși „Motănel” din Brașov. A activat apoi la Teatrul de Stat din Brașov, iar între 1955 și 1962 a fost actor al Teatrului de Stat „Valea Jiului” din Petroșani.

În această perioadă a interpretat numeroase roluri, abordând atât repertoriul dramatic, cât și comedia, și și-a început activitatea regizorală. În 1961 a fost instructor al formației de teatru a Sindicatului minier din Lupeni.

În 1962–1963 a făcut parte din echipa Teatrului Dramatic „Maria Filotti” din Brăila, iar din 1963 și până în 1990 s-a alăturat colectivului Teatrului Dramatic „Fani Tardini” din Galați, instituție cu care numele său avea să rămână strâns legat.

Arhiva Teatrului „Fani Tardini” confirmă prezența sa încă din 1963, în distribuția spectacolului „A treia patetică”, unde a interpretat rolul Muncitorului.

La Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Lucian Temelie a fost unul dintre artiștii cu o activitate complexă. A urcat pe scenă în zeci de spectacole, a semnat regia unor producții și a participat, ca scenograf sau asistent de regie, la realizarea altora.

A fost un actor cu o mare disponibilitate pentru personaje și registre diferite, trecând cu naturalețe de la comedie la dramă și de la personaje pitorești la roluri cu o puternică încărcătură caracterologică.

Printre rolurile sale găsim personaje precum Don Juan din „Doamna nevăzută”, Directorul de scenă din „Opinia publică”, Fabian din „A douăsprezecea noapte”, Arvinte Vasilache din „Arvinte și Pepelea”, Stepan din „Căsătoria”, Tartaglia din „Turandot”, Regele din „Steaua Seviliei”, Dr. Panovsky din „Soldatul Svejk”, Postelnicul Cosma Șarpe Episcopul din „Viforul” sau Un vecin din „Anchetă asupra unui tânăr care nu a făcut nimic”.

TEATRUL DINCOLO DE SCENA INSTITUȚIEI

Spiritul său întreprinzător nu s-a limitat însă la activitatea din teatrul profesionist.

În 1964, Lucian Temelie și soția sa, actrița Stela Popescu-Temelie, s-au alăturat formației de teatru muncitoresc de pe lângă Întreprinderea de Construcții Orășenești (I.C.Or.).

La 27 mai 1971 a devenit conducătorul trupei de actori amatori „Teatrul Nostru”, dezvoltând o activitate importantă în zona teatrului independent și a formelor teatrale alternative.

A fost, de asemenea, animator al Studioului actorului de la Teatrul Dramatic din Galați și, în 1985, a înființat Cafeneaua Literară „Thalia”, un alt spațiu dedicat întâlnirii dintre teatru, literatură și public.

TEATRUL NOSTRU LIBER ȘI TEATRUL TRIANON

Una dintre cele mai importante inițiative ale lui Lucian Temelie a fost înființarea, la 13 februarie 1990, a companiei teatrale particulare „Teatrul Nostru Liber”.

A fost un gest care îi definește, poate, cel mai bine personalitatea artistică: într-o perioadă în care teatrul românesc se afla într-un profund proces de transformare, Lucian Temelie a ales să creeze un spațiu independent, în care artiștii să poată continua să lucreze și să se întâlnească cu publicul.

Primul spectacol al companiei, „Divina Comedie”, a avut premiera în iunie 1990 și i-a reunit, printre alții, pe Tamara Buciuceanu, Hamdi Cerchez și Mihai Mihail.

La 28 iunie 1991, denumirea companiei a fost schimbată în „Teatrul Trianon / Compania Lucian Temelie”.

Sub această titulatură, Lucian Temelie a continuat să joace, să regizeze și să semneze scenarii pentru spectacole, construind o experiență teatrală independentă care avea să rămână legată de numele său.

În iulie 1991, la „Teatrul Nostru Liber” a avut loc premiera pe țară a spectacolului „Omul, bestia și virtutea” de Luigi Pirandello, cu participarea actorilor Emil Hossu și Catrinel Dumitrescu.

Activitatea Teatrului Trianon a continuat să fie legată și de actrița Stela Popescu-Temelie, care a rămas implicată în spectacolele companiei după retragerea sa de pe scena „Fani Tardini”.

ACTOR – ROLURI ÎN TEATRU

1952

• „Momente și schițe” – Feciorul – Teatrul „Sică Alexandrescu”, Brașov
• „O scrisoare pierdută” – Un Fecior – Teatrul „Sică Alexandrescu”, Brașov

1955

• „Avansarea șefului” de I. D. Sârbu – Costișor Gîzulice – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani

1956

• „Omul care a văzut moartea” – Vagabondul – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani
• „Trenul poate fi oprit” – Enrico Goriano – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani

1957

• „Afaceriștii” de Alexandru Kirițescu – Al doilea valet – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani
• „Colivia cu sticleți” – Sandu Lăstaru – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani
• „O seară de comedie” – Avocatul – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani
• „Școala nevestelor” – Horațiu – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani

1958

• „Anii negri” – Primul avocat – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani
• „Hagi Tudose” – Un frate – [Teatrul indicat în material: „Fani Tardini”]
• „Inspectoratul de Poliție” – Eric Birling – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani
• „Revizorul” – Un jandarm – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani
• „Ruptura” – Al doilea aspirant – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani

1959

• „Cauțiunea” – Jeffry O’Brian – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani
• „Înșiră-te, mărgărite” – Neam de Vodă – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani
• „Într-un ceas bun” – Vadim Rozvalov – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani
• „Ultimul mesaj” – Locotenent Mora – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani

1960

• „Băieții veseli” – Băscuță – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani
• „În Ajun” – Andrei Petrovici Bersenev – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani

1961

• „Domnul Puntilă și sluga sa Matti” – Atașatul – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani
• „Trei generații” – Șerban – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani

1962

• „Generalul și Nebunul” – Coristul / Al doilea Nebun – Teatrul Dramatic „Maria Filotti”, Brăila
• „Un drac de fată” – Dan Răchitan, inginer agronom – Teatrul Dramatic „Maria Filotti”, Brăila

1963

• „A treia patetică” – Muncitorul – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1964

• „Doamna nevăzută” – Don Juan – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Duminică fără fotbal” – Unu – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Se caută un mincinos” – Candid – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Surorile Boga” – Un soldat – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1965

• „Alulularia” – Laru – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Dragostea nevestelor” – Culaes – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1966

• „Ramura de măslin” – Un herald atenian – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Răzvan și Vidra” – rol nespecificat – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Romeo și Julieta” – Gregorio – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Țepeș Vodă” – Condrea – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1967

• „Prinț și cerșetor” – rol nespecificat – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „R.U.R.” – Servitorul – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Steaua Seviliei” – Regele – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1968

• „Despot Vodă” – Un țăran – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Montserrat” – Ricardo – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Opinia publică” – Directorul de scenă – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Revizorul” – Un jandarm – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1969

• „Sosesc deseară” – Puiu – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1970

• „Ascensiunea unei fecioare” – rol nespecificat – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Mic pitic... inimă de voinic” – rol nespecificat – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Nu puneți dragostea la încercare” – rol nespecificat – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Un individ suspect” – rol nespecificat – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1971

• „Interesul general” – rol nespecificat – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Un om egal un om” – rol nespecificat – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1973

• „Avarul” – rol nespecificat
• „Avram Iancu” – Comitetul Național – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Cuza Vodă” – rol nespecificat – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Preșul” – rol nespecificat – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1974

• „Cazul profesorului Enăchescu” – Ștefan Dima – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Mașina de scris” – rol nespecificat – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Sfântul Mitică Blajinu” – rol nespecificat – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1975

• „Omul care a văzut moartea” – Vagabondul – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1976

• „Avram Iancu” – Comitetul Național – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Băiatul de aur” – Drake – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Groapa” – Petrică Circu – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1977

• „A douăsprezecea noapte” – Fabian – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Viforul” – Postelnicul Cosma Șarpe Episcopul – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1978

• „Casa cea nouă” – Contele – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1979

• „Semnat indescifrabil Mitică” – Profesorul – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1980

• „Bocet vesel pentru un fir de praf răcoritor” – Capra – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Căsătoria” – Stepan – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1981

• „Anchetă asupra unui tânăr care nu a făcut nimic” – Un vecin – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Arvinte și Pepelea” – Arvinte Vasilache – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Soldatul Svejk” – Dr. Panovsky – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1982

• „Ciudatul rol al întâmplării” – Ofițerul stării civile – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1985

• „Cetățeanul invizibil” – Schatz – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1986

• „Dulcile, amare bucurii” – Mircea – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Morișca” – rol nespecificat – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1987

• „Io, Mircea Voievod” – rol nespecificat – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1988

• „Femeia îndărătnică” – Al doilea actor / Hortensio – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Turandot” – Tartaglia – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

1989

• „A treia țeapă” – rol nespecificat – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Octombrie cu ghiocei” – rol nespecificat – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

REGIZOR

Activitatea regizorală a lui Lucian Temelie se întinde pe mai multe decenii și completează în mod firesc profilul său de artist preocupat nu doar de interpretarea unui spectacol, ci și de construcția lui.

A semnat sau a participat la realizarea următoarelor spectacole:

• „Avansarea șefului” – 20 decembrie 1955 – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani
• „Afaceriștii” – 17 decembrie 1957 – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani
• „Anii negri” – 20 septembrie 1958 – Teatrul „I. D. Sârbu”, Petroșani
• „A treia patetică” – 1 decembrie 1963 – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Alulularia” de Plaut – 29 octombrie 1965 – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Zile fierbinți” – 1 octombrie 1969 – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Ascensiunea unei fecioare” – 26 decembrie 1970 – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Arvinte și Pepelea” – 19 aprilie 1981 – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Anchetă asupra unui tânăr care nu a făcut nimic” – 13 iunie 1981 – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Un bărbat și mai multe femei” – 25 martie 1982 – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Titanic Vals” – 22 decembrie 1983 – asistent de regie – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Ultima noapte a unui condamnat” – 8 aprilie 1984 – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „Cine l-a ucis pe Carol al VI-lea?” – 29 septembrie 1978 – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare – 26 martie 1977 – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• „A treia țeapă” de Marin Sorescu – 9 iunie 1989 – Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

În spectacolele sale, Lucian Temelie a semnat, după caz, regia artistică, scenariul și scenografia, iar experiența acumulată ca actor a contribuit la o perspectivă regizorală profund legată de arta interpretului.

Dincolo de lista rolurilor și a spectacolelor, poate cea mai importantă moștenire a lui Lucian Temelie rămâne spiritul său de inițiativă.

A fost un artist care nu s-a mulțumit să existe în interiorul unei structuri teatrale. A creat formații, a condus trupe, a organizat întâlniri între artiști și public, a fondat „Cafeneaua Literară Thalia”, a creat „Teatrul Nostru”, apoi „Teatrul Nostru Liber” și „Teatrul Trianon”.

Prin toate acestea, Lucian Temelie a rămas fidel unei idei simple și esențiale: teatrul trebuie să fie viu, să caute permanent forme noi de expresie și, mai ales, să rămână aproape de oameni.

MĂRTURII DESPRE LUCIAN TEMELIE

Călin Căliman, critic de teatru, îl caracteriza pe Lucian Temelie drept „un actor cu o prezență scenică remarcabilă și o vervă molipsitoare”, considerându-l un reprezentant autentic al teatrului românesc de provincie, „în sensul cel mai nobil al cuvântului”.

Constantin Paraschivescu remarca, în volumul Teatrul comic românesc – chipuri și umbre (Editura Meridiane, 1994), cuplul artistic format de Stela Popescu și Lucian Temelie, a căror prezență scenică era comparată cu cea a lui Don Quijote și Sancho Panza în travesti.

Iar fiul său, Dragoș Temelie, avea să definească poate cel mai emoționant relația tatălui său cu propriul proiect teatral: „Teatrul Trianon era pentru el ca un al doilea copil. L-a creat, l-a hrănit cu sufletul său și l-a păstrat viu până la capăt.”

Lucian Temelie a aparținut unei generații pentru care teatrul însemna dăruire, inventivitate și o continuă căutare.

A fost actor și regizor, dar și mult mai mult decât atât: un constructor de spectacole, de trupe și de spații teatrale. A trecut prin mai multe scene, a interpretat zeci de personaje, a regizat, a imaginat decoruri, a format oameni și a creat proiecte într-o perioadă în care inițiativa personală cerea, adesea, curaj și perseverență.

La Galați, numele lui Lucian Temelie rămâne legat de istoria Teatrului Dramatic „Fani Tardini”, dar și de acea parte a vieții teatrale care se naște din pasiunea unui artist și continuă să existe mult timp după ce cortina s-a lăsat.

Lucian Temelie (1933–2007) rămâne în memoria teatrului gălățean prin rolurile pe care le-a creat, prin spectacolele pe care le-a construit și, mai ales, prin dragostea neobosită pentru scenă.