MIHAI MIHAIL

4 decembrie 1937, București – 1 septembrie 2005, Galați

Actor • Director • Regizor • Pedagog • Animator teatral

Uneori, istoria unui teatru se poate spune prin spectacolele sale. Alteori, prin oamenii care, de-a lungul timpului, au urcat pe scenă, au creat personaje, au format generații și au făcut ca o instituție să devină, pentru un oraș întreg, mai mult decât o clădire: un loc al memoriei și al întâlnirii.

Pentru Teatrul Dramatic „Fani Tardini” din Galați, Mihai Mihail a fost unul dintre acești oameni.

Timp de 43 de ani, din 1962 până în 2005, și-a legat destinul artistic de scena gălățeană. A fost actor, regizor, pedagog, animator cultural și, în două perioade, director al teatrului – între 1973 și 1989 și între 1999 și 2005. A construit personaje memorabile, a îndrumat tineri actori, a lucrat cu formații de amatori, a inițiat proiecte culturale și a contribuit decisiv la dezvoltarea vieții teatrale gălățene.

Dar, înainte de toate, Mihai Mihail a fost un actor.

Un actor pentru care teatrul nu însemna doar profesie, ci o formă de existență. Un actor capabil să treacă de la comic la tragic, de la personaje grotești la personaje de o profundă umanitate, refuzând efectul facil și construindu-și personajele prin inteligență, sensibilitate și discreție.

„Stăpânul actorului Mihai Mihail a fost întotdeauna teatrul.”

Această afirmație, rămasă ca una dintre definițiile sale, poate sta astăzi, cu aceeași forță, în centrul memoriei lui.

Născut și crescut în București, Mihai Mihail și-a descoperit înclinația pentru teatru încă din copilărie. La numai șapte ani, împreună cu ceilalți copii din cartier – printre care se afla și viitoarea actriță Rodica Popescu-Bitănescu – recita poezii și improviza mici spectacole de revistă pentru divertismentul celor din jur.

La terminarea studiilor liceale, s-a angajat ca muncitor, într-o perioadă în care accesul său la instituțiile de învățământ superior îi era restricționat din cauza trecutului tatălui său.

Pasiunea pentru teatru avea însă să-i revină cu și mai multă putere. La Cooperativa „Lupta pentru Pace”, unde lucra, a intrat în trupa de teatru a întreprinderii. Aici a fost remarcat de maestrul Ion Cojar, care l-a îndemnat să urmeze Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică.

A fost sfatul care i-a schimbat destinul.

Mihai Mihail a urmat mai întâi Liceul Economic din București, apoi, între 1958 și 1962, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, la clasa profesorului universitar Radu Beligan, după ce își începuse formarea sub îndrumarea profesoarei Irina Răchițeanu.

Alături de el s-au aflat, între colegii de generație, Adrian Lupu, Nicolae Dinică, Marieta Luca, Eugenia Balaure, Minodora Condur, Gheorghe Șimonca, Mihai Gîngulescu și Vladimir Juravle.

De la Radu Beligan a învățat una dintre lecțiile fundamentale ale teatrului:

„Teatru nu se poate face decât în echipă.”

Era o lecție pe care Mihai Mihail avea să o transforme, de-a lungul întregii sale cariere, într-un principiu de viață artistică.

În 1960, presa semnala pentru prima dată prezența sa scenică, într-un articol dedicat examenelor studenților Institutului de Teatru. Mircea Alexandrescu remarca atenția cu care Radu Beligan alesese pentru studenții săi din anul al II-lea un text de actualitate, menit să pună în valoare omogenitatea echipei și să ascundă „stângăciile atât de inerente începătorilor”.

Printre studenții remarcați se afla și Mihai Mihail, care interpreta rolul regizorului din „Repetiția” de Albert Maltz, fiind apreciat pentru „maturitatea și talentul său deosebit, pentru siguranța și discreția lui”.

Examenul de absolvire i-a oferit întâlnirea cu două personaje care anunțau deja disponibilitatea sa pentru registre diferite: Crăcănel din „D-ale carnavalului” de I. L. Caragiale și Zigu din „Oameni care tac” de Alexandru Voitin.

Profesorul universitar Elena Negreanu, evocându-l în 1997, la Galați, cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani și a 35 de ani de carieră, îl descria pe studentul Mihai Mihail drept „un tânăr slab, modest, rezervat”, a cărui presupusă lipsă de orgoliu o interpreta, de fapt, ca pe „o ambiție spre perfecțiune”.

Și adăuga o frază care spune enorm despre locul pe care acesta îl ocupa încă din timpul studenției:

„Mihai a fost, încă din primii ani, pivotul în jurul căruia se adunau toate forțele pozitive.”

GALAȚI – ORAȘUL DE ADOPȚIE

În 1962, la absolvire, Mihai Mihail a fost repartizat la Teatrul Dramatic din Galați.

Șef de promoție, într-o generație din care făceau parte și Alexandru Arșinel, Cristina Deleanu și Constantin Diplan, tânărul actor a ales Galațiul pentru începutul carierei sale.

Îl atrăgeau numele marilor actori care trecuseră prin teatrul gălățean – Gina Patrichi, Ștefan Bănică, Mihai Pălădescu –, dar, după cum avea să mărturisească mai târziu, credea că va rămâne aici doar o lună sau două.

A rămas 43 de ani.

Debutul scenic la Galați, după tradiția vremii, a fost unul într-un rol de mică întindere: Pera din „Doamna Ministru” de Branislav Nușici, în regia lui Alexandru Critico.

Dar foarte repede au venit rolurile importante.

Și, odată cu ele, consacrarea.

De-a lungul celor peste patru decenii petrecute pe scena „Fani Tardini”, Mihai Mihail a interpretat un număr impresionant de personaje din repertoriul românesc și universal.

A fost Rică Venturiano, amantul Crăcănel, tânărul intelectual Mihai Mereuță, Vlad Țepeș, Vasile Dogaru, Matti, Astrov, Timon, Sganarelle, Nae Cațavencu, Primarul, Ianache Duduleanu, Rică Venturiano și multe alte personaje.

În fiecare dintre ele a căutat adevărul uman al personajului, fără să recurgă la artificii inutile.

Despre rolul Matti din „Domnul Puntila și sluga sa, Matti”, criticul Constantin Paiu scria că Mihai Mihail aduce „inteligență suplă, sarcasm, umor, dar și o abia perceptibilă tristețe”, înscriindu-se astfel în galeria marilor interpretări ale personajului.

A fost actorul care putea domina scena în rolul lui Vlad Țepeș, pentru ca apoi să construiască, cu aceeași precizie, un personaj comic sau grotesc.

Natalia Stancu îl caracteriza drept un „interpret proteic, cu mari disponibilități, atât în registrul comic cât și în cel tragic”, remarcând autenticitatea și simplitatea jocului său, refuzul efectelor și capacitatea de a da viață omului obișnuit, „fără calități”, dar și de a crea „măști comice și grotești dintre cele mai insolite și contrastante”.

Mihai Mihail credea în echipă, iar parcursul său artistic este legat de numeroși parteneri de scenă cărora le purta o reală admirație.

Îi amintea cu drag în interviuri pe Gheorghe V. Gheorghe, Marga Georgescu, Mitică Iancu, Eugen Popescu-Cosmin, Grig Dristaru, Liliana Lupan și Ioana Citta Baciu.

Un loc aparte îl ocupa Gina Patrichi, alături de care a jucat în trei spectacole importante: „Umbra” de Evghenii Șvarț, „Jocul dragostei și-al întâmplării” de Marivaux și „Marele fluviu își adună apele” de Dan Tărchilă.

Actorul Eugen Popescu-Cosmin vorbea despre „plăcerea și satisfacția profesională” de a-l avea ca partener ideal pe Mihai Mihail.

Iar actrița Dorina Lazăr care îi fusese prietenă și tovarășă în numeroase turnee, își amintea cu afecțiune de „vechiul director al teatrului din Galați”,

Regizorul Adrian Lupu îl numea simplu și profund:

„Fratele meu întru teatru.”

MIHAI MIHAIL – DIRECTORUL

Personalitatea lui Mihai Mihail nu poate fi desprinsă de activitatea sa managerială.

A condus Teatrul Dramatic „Fani Tardini” în două perioade: 1973–1989 și 1999–2005.

În total, peste douăzeci de ani în fruntea instituției.

Pentru el, funcția de director nu a însemnat desprinderea de scenă. Dimpotrivă. A rămas actor, a continuat să joace, să repete, să creeze și să fie prezent în viața artistică a teatrului.

În timpul mandatului său, teatrul a rămas un reper al vieții culturale gălățene, iar preocuparea pentru comedie, pentru tineri și pentru apropierea teatrului de public a ocupat un loc important.

Una dintre cele mai importante inițiative legate de numele său este Colocviul despre Arta Comediei, primul festival de acest gen din România, inițiat la Galați împreună cu Valentin Silvestru și Aurelia Cazacu, secretar literar al Teatrului Dramatic.

În 1994, manifestarea și-a schimbat numele în Festingal, iar în anul 2000, cu ocazia împlinirii a 45 de ani de existență a teatrului gălățean, s-a transformat în Festivalul Național de Comedie.

Mihai Mihail a condus festivalul în calitatea sa de director al teatrului, alături de criticul de teatru Natalia Stancu.

Mihai Mihail nu a fost doar actor și director. A fost și un important pedagog.

A fost instructor al formației de teatru a Casei de Cultură a Sindicatelor din Galați, profesor la Școala Populară de Arte din Galați, unde a predat istoria teatrului universal, iar în 1994 a predat, la Universitatea Hyperion, Facultatea de Arte Galați, Secția Teatru, cursurile de Mişcare scenică și Improvizație artistică.

Pentru generații de actori amatori și tineri artiști, întâlnirea cu Mihai Mihail a fost o adevărată școală.

Actorul Cristian Gheorghe își amintea că a urcat pe scenă sub îndrumarea lui Mihai Mihail încă de la vârsta de șase ani și că de la acesta, dar și de la tatăl său, actorul Gheorghe V. Gheorghe, a învățat o lecție fundamentală:

„A fi actor înseamnă a fi!”

Mihai Mihail a avut o relație specială și cu teatrul amator.

A colaborat cu echipa de actori amatori a „Teatrului Nostru”, unde talentul său și generozitatea cu care se dăruia scenei îi inspirau pe ceilalți.

Lucian Temelie povestea cu umor și emoție despre nopțile în care, după ce juca seara la Teatrul Dramatic, Mihai Mihail lua tramvaiul și mergea pe strada Tecuci, la micul teatru de cartier.

Ajungea după o zi care începuse cu repetiții și se încheiase cu spectacol, dar intra în sală cu același entuziasm.

Întrebarea lui devenise aproape ritualică:

„Ciorba e făcută?”

„Ciorba” era, de fapt, o oală mare plină cu cafea.

După cafea și fum de țigară, începea teatrul.

Lucian Temelie își amintea că entuziasmul lui Mihai Mihail crea o adevărată emulație printre artiștii amatori, care îl priveau „cu ochi lacomi pentru a nu pierde niciun moment din jocul său”.

Iar imaginea lui Țepeș, când Mihai Mihail închidea un ochi și toți cei prezenți „tremurau de frica domnitorului”, a rămas una dintre amintirile memorabile ale acestei perioade.

Pentru activitatea sa în cadrul „Teatrului Nostru”, Mihai Mihail a fost numit, în 1973, membru de onoare al formației.

Activitatea lui Mihai Mihail nu s-a limitat la teatru.

În cadrul Casei de Cultură a Sindicatelor din Galați, încă din primii ani de existență ai instituției, a fost unul dintre animatorii vieții culturale, coordonând trupa de teatru și, ulterior, cineclubul.

Sub îndrumarea sa au fost montate spectacole precum „Insula”, „Neîncrederea în foișor”, „Liftul”, „Insomnie”, „Sentimentul” și „Balade”.

Rezultatele nu au întârziat să apară. Echipa a obținut Premiul I la Festivalul de Teatru „I. L. Caragiale”, ediția a V-a, în 1969, precum și Medalia de aur și titlul de Laureat pentru regie și spectacol.

În paralel, cineclubul „Dunărea”, înființat de Mihai Mihail în 1968, a realizat numeroase producții, între care „Gânduri răzlețe”, „Povestea Dunării”, „Vocea mâinilor”, „Măturătorul” și „Compot de pere”.

Mai multe dintre aceste filme au fost prezentate la faza finală a primului festival al cineamatorilor din România.

REGIZOR

Mihai Mihail a fost și regizor.

A semnat spectacole pe scena Teatrului Dramatic „Fani Tardini”, între care:

• „O zi de odihnă”, împreună cu Eugen Popescu-Cosmin – 1975;
• „Ancheta din zori” – 1979;
• „Joc dublu” – 1981;
• „Crima de pe strada Lourcine” – 1992.

A fost, de asemenea, asistent de regie artistică la spectacolul „Prima zi de libertate”, în 1971.

ROLURI ȘI SPECTACOLE

Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galați

17.11.1962 – „Doamna Ministru” de Branislav Nușici
Regia: Alexandru Critico
Rol: Pera

12.01.1963 – „Jocul dragostei și-al întâmplării” de Marivaux
Regia: Eugen Todoran
Rol: Mario

17.03.1963 – „Umbra” de Evghenii Șvarț
Regia: Gheorghe Jora
Rol: Învățatul

29.09.1963 – „Taina” de Horia Stancu
Regia: Gheorghe Jora
Rol: Mihai

01.12.1963 – „A treia patetică” de Nikolai Pogodin
Regia: Ovidiu Georgescu
Rol: Valerik

16.02.1964 – „Doamna nevăzută” de Calderón de la Barca
Regia: Eugen Todoran
Rol: Don Luiz

10.05.1964 – „În lumea apelor” de Aldo Nicolaj
Regia: Gheorghe Jora
Rol: Celestino

21.08.1964 – „Surorile Boga” de Horia Lovinescu
Regia: Gheorghe Jora
Rol: Mihai Mereuță

13.03.1965 – „Mult zgomot pentru nimic” de William Shakespeare
Regia: Andrei Brădeanu
Rol: Benedik

30.05.1965 – „Pădurea împietrită” de Robert Sherwood
Regia: Gheorghe Jora
Rol: Alan Squier

28.10.1965 – „Citadela sfărâmată” de Horia Lovinescu
Regia: Gheorghe Jora și Ion Maximilian
Rol: Petru

29.10.1965 – „Aulularia” de Plaut
Regia: Ion Maximilian
Rol: Stafila

19.03.1966 – „Ramura de măslin” de Ewan MacColl după Aristofan
Regia: Ion Maximilian
Rol: Chremylos

01.06.1966 – „Romeo și Julieta” de William Shakespeare
Regia: Gheorghe Jora
Rol: Mercutio

03.12.1966 – „Țepeș Vodă” de Mircea Lerian
Regia: Gheorghe Jora
Rol: Vlad Țepeș

14.05.1967 – „Steaua Sevilliei” de Lope de Vega
Regia: Leonard Calea, Ion Gănescu și Eugen Popescu-Cosmin
Rol: Don Sancho

03.08.1967 – „Prinț și cerșetor” de Serghei Mihalkov după Mark Twain
Regia: Traian Ghițescu Ciurea
Rol: Al patrulea Lord

08.06.1968 – „Nicnic” de Anca Bursan și Gheorghe Panco
Regia: Ovidiu Georgescu
Rol: Tudor Mărău

30.11.1968 – „Revizorul” de N. V. Gogol
Regia: Gheorghe Jora
Rol: Hlestakov

23.02.1969 – „Omul în robă” de Pavel Kohout
Regia: Ovidiu Georgescu
Rol: Milan Stibor

02.10.1971 – „Secunda 58” de Dorel Dorian
Regia: Ovidiu Georgescu
Rol: Ștefan Mareș

05.12.1971 – „Interesul general” de Aurel Baranga
Regia: Ion Maximilian
Rol: Bocioacă Ion

19.12.1971 – „Prima zi de libertate” de Leon Kruczkowski
Regia: Kazimierz Braun
Rol: Jan

12.02.1972 – „D-ale carnavalului” de I. L. Caragiale
Regia: Valeriu Moisescu
Rol: Un catindat

14.01.1973 – „A doua față a medaliei” de I. D. Sîrbu
Regia: Nicoleta Toia
Rol: Radu Cluceru

18.02.1973 – „Preșul” de Ion Băieșu
Regia: Ion Maximilian
Rol: George

21.10.1973 – „Avarul” de J.-B. P. de Molière
Regia: Letiția Popa
Rol: Cléante

19.01.1974 – „Sfântul Mitică Blajinul” de Aurel Baranga
Regia: Ariana Kunner Stoica
Rol: Mitică Blajinul

23.02.1974 – „Misterioasa convorbire telefonică” de Virgil Stoenescu
Regia: Petre Popescu
Rol: Anton Chelaru

11.05.1974 – „Inscripție pe o fereastră” de Lorraine Hansberry
Regia: Ariana Kunner Stoica
Rol: Sidney

13.10.1974 – „Cazul profesorului Enăchescu” de Eugenia Busuioceanu
Regia: Ariana Kuner Stoica
Rol: Vasile Dogaru

11.05.1975 – „Discipolul diavolului” de G. B. Shaw
Regia: Petre Popescu
Rol: Pastorul Anderson

27.12.1975 – „Acum și în cele din urmă” de Theodor Mănescu
Regia: George Rada
Rol: Iluzionistul

20.03.1976 – „Băiatul de aur” de Clifford Odets
Regia: George Rada
Rol: Joe Bonaparte

04.07.1976 – „Groapa” de Eugen Barbu
Regia: Ariana Kunner Stoica
Rol: Gheorghe

16.12.1976 – „Domnul Puntila și sluga sa, Matti” de Bertolt Brecht
Regia: Adrian Lupu
Rol: Matti

01.05.1977 – „Sângele” de Horia Lovinescu
Regia: Zoe Anghel Stanca
Rol: Hoinarul

26.06.1977 – „Nevastă de ocazie” de Kostas Assimacopoulos
Regia: Eugen Todoran
Rol: Vasilis

12.02.1978 – „Scene din viața unui bădăran” de Dumitru Solomon
Regia: Alexandru Colpacci
Rol: A1

08.04.1978 – „Pielea ursului” de Pierre Chesnot
Regia: Ion Maximilian
Rol: Ludovic Méricot

12.11.1978 – „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale
Regia: Nicolae Scarlat
Rol: Nae Cațavencu

11.02.1979 – „Frank al V-lea” de Friedrich Dürrenmatt
Regia: Adrian Lupu și Magdalena Klein
Rol: Richard Egli

20.05.1979 – „Avram Iancu” de Lucian Blaga
Regia: Adrian Lupu
Rol: Ion Dragoș

13.01.1980 – „Bocet vesel pentru un fir de praf rătăcitor” de Sütő András
Regia: Adrian Lupu și Magdalena Klein
Rol: Predicatorul

29.10.1980 – „Căsătoria” de N. V. Gogol
Regia: Mușata Mucenic
Rol: Kocikariov

13.06.1981 – „Anchetă asupra unui tânăr care nu a făcut nimic” de Adrian Dohotaru
Regia: Petre Popescu
Rol: Reporterul

10.11.1981 – „Soldatul Svejk” de E. F. Burian după Jaroslav Hašek
Regia: Ion Maximilian
Rol: Otto Katz

16.04.1982 – „Țarul Ivan își schimbă meseria” de Mihail Bulgakov
Regia: Magdalena Klein și Adrian Lupu
Rol: Bunșa / Ivan cel Groaznic

21.07.1983 – „Unchiul Vanea” de A. P. Cehov
Regia: Adrian Lupu
Rol: Astrov

08.04.1984 – „Un condamnat la moarte vrea să evadeze” de Hristu Limona
Regia: Lucian Temelie
Rol: Ciungul, Hans, Cameleonul

08.12.1984 – „Hoața de inimi” de Kostas Assimakopoulos
Regia: Petre Popescu
Rol: Pandele

22.09.1985 – „Cetățeanul invizibil” de Dumitru Solomon după Ilf și Petrov
Regia: Victor Ioan Frunză
Rol: Kain Dobroglasov

22.11.1986 – „Hanul de la răscruce” de Horia Lovinescu
Regia: Carmen Veștemeanu
Rol: Profesorul

06.12.1986 – „Operațiunea Delta” de Mircea Lerian
Regia: Gheorghe Jora
Rol: Chelnerul

13.12.1987 – „Mobilă și durere” de Teodor Mazilu
Regia: Victor Ioan Frunză
Rol: Sile

20.04.1989 – „Don Juan” de J.-B. P. de Molière
Regia: Victor Ioan Frunză
Rol: Sganarelle

09.06.1989 – „A treia țeapă” de Marin Sorescu
Regia: Gheorghe Jora
Rol: Dragavei

06.03.1993 – „Jacques și stăpânul său” de Milan Kundera
Regia: Adrian Lupu
Rol: Bătrânul Bigre / Marchizul / Judecătorul

05.06.1993 – „Timon din Atena” de William Shakespeare
Regia: Gheorghe Miletineanu
Rol: Timon

22.08.1993 – „Cântăreața cheală” de Eugène Ionesco
Regia: Moshe Yassur
Rol: Căpitanul de pompieri

08.01.1994 – „Vizita bătrânei doamne” de Adina Zeev după Friedrich Dürrenmatt
Regia: Adrian Lupu
Rol: Alfred III

29.10.1994 – „Când se-ntoarce Pierrot” de Jean-Claude Grumberg
Regia: Adrian Lupu
Rol: Pierrot

25.03.1995 – „Farse în carnaval” de Arcadie Marinescu după Hans Sachs
Regia: Cristian Munteanu
Rol: Negustor

16.09.1995 – „Revizorul” de Adina Zeev după N. V. Gogol
Regia: Adrian Lupu
Rol: Primarul

30.03.1996 – „Credință, dragoste, speranță” de Ödön von Horváth
Regia: Adrian Lupu
Rol: Alfons

02.11.1996 – „D-ale carnavalului” de I. L. Caragiale
Regia: Vasile Nedelcu
Rol: Iancu Pampon

27.09.1997 – „Celestina” de Adina Zeev după Fernando de Rojas
Regia: Adrian Lupu
Rol: Pleberio

14.03.1998 – „Uși închise” de Wolfgang Borchert
Regia: Cătălin Vasiliu
Rol: Colonelul

09.05.1998 – „...Escu” de Tudor Mușatescu
Regia: Dinu Cernescu
Rol: Generalul Stamatescu

25.06.1998 – „Minciuni în cimitir” de David Kane
Regia: Scott Johnston
Rol: Sergent Prodd

15.04.1999 – „Adunarea femeilor” de Aristofan
Regia: Ion Dore
Rol: Vecinul lui Blepyros, cetățeanul sceptic

18.09.1999 – „Gaițele” de Alexandru Kirițescu
Regia: Cristian Ioan
Rol: Ianache Duduleanu

11.03.2000 – „Norocul” de I. Valjan
Regia: Dinu Cernescu
Rol: Binefăcătorul

10.09.2000 – „Scrisori de dragoste” de A. R. Gurney
Regia: Mircea Cornișteanu
Rol: Andrew Makepeace Ladd al III-lea

10.03.2001 – „Copacii mor în picioare” de Alejandro Casona
Regia: Dinu Cernescu
Rol: Señor Balboa

02.06.2001 – „Pușlamaua” de Pierre Chesnot
Regia: George Motoi
Rol: François Moulin

18.11.2001 – „Becket” de Jean Anouilh
Regia: Cătălin Vasiliu
Rol: Ludovic cel Tânăr

16.03.2002 – „Vacanță în Guadelupa” de Pierre Sauvil și Éric Assous
Regia: Mircea Cornișteanu
Rol: Antoine Bouladon

01.06.2002 – „O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale
Regia: Dan Tudor
Rol: Rică Venturiano

21.02.2004 – „A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare
Regia: Dan Tudor
Rol: Malvolio, intendentul Oliviei

07.02.2005 – „Tatăl nostru care ești în supermarket” de Petre Barbu
Regia: Ema Nicola
Rol: Radu Onica

FILM

Mihai Mihail a avut și apariții în cinematografie, jucând în filme precum:

• „Aurel Vlaicu”;
• „Tridentul nu răspunde”;
• „Frica” – Tânărul;
• „Petrecerea” – Miki;
• „Concurs de...”;
• „Rădăcinile sunt amare” – Comisarul;
• „Comedia gamelor” – Generalul;
• „Ștafeta nevăzută” – Boboc.

PREMII, DISTINCȚII ȘI RECUNOAȘTERE

În lunga sa carieră, Mihai Mihail a primit numeroase distincții:

• Medalia „Meritul Cultural”, clasa I – 1967;
• Premiul pentru cea mai bună interpretare a unui rol masculin, pentru Matti din „Domnul Puntila și sluga sa, Matti” – Colocviul despre Arta Comediei, ediția a II-a, 1977;
• Mențiune de interpretare, pentru rolul din „Scene din viața unui bădăran” – Colocviul despre Arta Comediei, ediția a III-a, 1978;
• Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină ex aequo, pentru rolul Predicatorul din „Bocet vesel pentru un fir de praf rătăcitor” – 1980;
• Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină, pentru rolurile Bunșa / Ivan cel Groaznic din „Țarul Ivan își schimbă meseria” – Colocviul despre Arta Comediei, ediția a V-a, 1982;
• Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină ex aequo, pentru Astrov din „Unchiul Vanea” – Colocviul despre Arta Comediei, ediția a VI-a, 1985;
• Premiul de interpretare, pentru rolul din „Cetățeanul invizibil” – 1985;
• Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină, pentru Sile Gurău din „Mobilă și durere” – Colocviul despre Arta Comediei, ediția a VII-a, 1988;
• Premiul Municipiului Galați pentru întreaga activitate artistică – 2001;
• Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină, pentru Rică Venturiano din „O noapte furtunoasă” – Festivalul Național de Comedie, ediția a XIV-a, 2002.

MĂRTURII DESPRE UN MARE ACTOR

Constantin Paraschivescu

„Acest tânăr are un fel anume de a fi expresiv și firesc, de a cuceri de la prima replică prin simplitate și înțelepciune, încât te poartă de-a lungul spectacolului ca un prieten bun pe care îl urmărești și de la care ții să nu-ți scape niciun cuvânt, niciun gând.”

Lucian Temelie

„Mihai Mihail a fost un mare artist care și-a dăruit cu generozitate talentul celor care l-au iubit și aplaudat.”

Ion Sapdaru

„Mihai Mihail a fost o fire olimpiană, un artist înzestrat cu har de la Dumnezeu, dar și cu o generozitate rar întâlnită. A fost un soldat devotat total Thaliei, căreia i-a dăruit toată viața sa și, în cele din urmă, inima.”

Natalia Stancu

„Mihai Mihail, interpret proteic, cu mari disponibilități, atât în registrul comic cât și în cel tragic (...) rămâne unul dintre cei mai interesanți artiști ai noștri, prin autenticitatea și simplitatea jocului său care refuză efectele.”

Constantin Paraschivescu

„Pe Mihai Mihail mi-e greu să-l prind într-o frază. Pentru că a fost atâtea ființe diferite câte universuri, cred, a inventat lumea; și totuși, aceeași ființă – de o simplitate blazată și parcă ușor stânjenită de faptul de a se da în vileag.”

Ion Toboșaru

„Mihai Mihail este un actor de stil și cu stil. Temperamentul și sensibilitatea lui, culoarea plăsmuirilor ivite din dramă sau comedie sunt subordonate ideilor. Lucid și afectiv, cerebral și emoțional, zămislirile actorului îl reprezintă și ni-l impun.”

Poate că cel mai frumos portret al lui Mihai Mihail este chiar felul în care vorbea despre teatru.

„Eu zic că într-o sală de teatru trebuie să intri ca într-o biserică: pentru că vii, în primul rând, să te purifici. De aceea, oamenii adevărați de teatru vorbesc în șoaptă, exact ca în biserică și pentru că, așa cum biserica lucrează cu sufletul omului, cam același lucru facem și noi. Noi trăim prin spectatori: mai mult contează aplauzele decât un premiu de interpretare. Pentru că aplauzele îți dau tinerețe, energie și încredere în tine, te încarcă, iar a doua zi rămâi cu această bucurie. De fapt, meseria noastră este efemeră. Singurul lucru cu care rămâi este clipa.”

Mihai Mihail a plecat dintre noi la 1 septembrie 2005, la Galați.

Pentru Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Mihai Mihail nu este doar o pagină de istorie, este parte din istoria lui.