Piesa Cerere în casatorie de Cehov este un studiu dramatic despre oamenii singuri care nu şi-au găsit jumătatea, oameni care sunt confuzi, care nu-şi mai găsesc locul şi echilibrul. Singura lor dorinta este de a-şi trăi viaţa alături de cineva, de a se implica serios emoţional într-o relaţie. Dar piedica în calea fericirii lor este însăşi natura lor, felul lor de-a fi. Pentru harnica Natalia Stepanovna şi pretendentul său Lomov, cel care se află deja la vârsta critică, este dificil să-şi ţină în frâu temperamentul impulsiv şi agitat. În loc ca legătura dintre ei să se dezvolte într-o dragoste armonioasă, între cei doi creşte o tensiune care culminează cu un adevărat scandal datorită faptului că ei sunt mereu pe poziţii contradictorii, iar atunci când vor să-şi demonstreze dragostea, pe care o au unul faţă de altul, o fac printr-o triadă de insulte. Conflictele relaţiei dintre ei se bazează pe termeni ca: al meu – al tău, vreau – nu vreau, al meu este bun – al tău este mai puţin bun, al meu este drăguţ – al meu este superb – al tău este oribil, eu am dreptate – tu te înşeli. Toate aceste elemente şi contradicţii continue, le produc de fapt suferinţă, nu doar sufletească, ci chiar şi fizică: bătăile inimii lui Lomov sunt mai alerte, simte cum nu-l mai ţin picioarele, ochii îi zvâcnesc; Natalia suferă de accese de panică. Aceste conflicte sunt, în egală măsură, încordate şi tensionate, dar şi copilării de-a dreptul amuzante. Ei sunt mereu în razboi unul cu celălalt. Certurile încep de la fleacuri, se face din ţânţar armasar, iar spiritele sunt greu de calmat. Ei tind să poarte un adevarat razboi de fiecare dată când se întâlnesc, determinându-l pe tatăl fetei să concluzioneze că celor doi le place să lupte unul cu celălalt. În cele din urmă, tatăl numeşte ultima confruntare “lansarea unei căsătorii fericite,” deşi este îndoielnic că un cuplu poate să lupte tot timpul şi poate să atingă în final acea stare de beatitudine oferită de o căsnicie armonioasă.

Pentru mine,"Cerere în căsătorie" nu este numai "o glumă", așa cum a numit-o însuși Cehov. De fapt, și această denumire trebuie înțeleasă în sensul în care, sub titlul uneia din marile lui piese,"Pescărușul",Cehov scrisese "comedie". Ironii subtile ale unui geniu. "Cerere în casatorie", în viziunea mea, este o piesă despre stări extreme, oameni în criză aflați la granița fragilă dintre ridicol și tragic, excesiv de sensibili și de o duritate inconștientă. O tragi-comedie. Toată acțiunea se petrece în timp real, și e fascinant să vezi cum o umanitate dezlănțuită trece prin toate stările posibile, în doar o oră de viață. O viață concentrată și minunat de nuanțată. O comedie umană,ce-ți lasă un gust dulce-amar. Astăzi, când trăim atât de rapid și intens, iar viața trece pe lângă noi în ritm alert, această bijuterie cehoviană ne tulbură pe toți cu cinismul ei ascuns.

Felix Alexa (regizorul spectacolului)