O repetiție moldovenească

Derulează

Durata 1 h 50 min
(fără pauză)

LocCasa de Cultură a Studenților Galați

Premiera 17-Apr-2022

Vârstă recomandată 12+

O repetiție moldovenească

Mai multe detailii + Cumpără bilete

Reprezentații

Durata

1 h 50 min (fără pauză)

Loc

Casa de Cultură a Studenților Galați

Premiera

17-Apr-2022

Vârstă

12+

Cristian Ban, regizorul spectacolului O REPETIȚIE MOLDOVENEASCĂ: „Facem povestea unor eroi”

Spectacol produs în cadrul PROIECT 9. TEATRU ROMÂNESC CONTEMPORAN, program artistic derulat de Teatrul Dramatic „Fani Tardini” în perioada 2021-2024

„Facem povestea unor eroi. Sunt niște oameni care au făcut prima trupă de teatru românesc la Iași și repetau în niște condiții foarte precare și financiare, și ca spațiu, aveau foarte puțin timp și, cu toate astea, au reușit să înființeze această trupă de teatru românesc, să adune publicul la reprezentații în limba română. Atunci se juca mult în limba franceză. Publicul prefera spectacolele franțuzești sau nemțești. Și este și un fel de omagiu adus acestor oameni. Iar piesa prezintă cumva frustrarea lui Caragiali legată de contextul în care el lucra și arată într-un fel foarte comic felul în care ei se chinuiau să ducă la capăt un spectacol.” - Cristian Ban, regizor.

Echipa de creație

Distribuție  

Radu Horghidan (Caragiali )    Ciprian Braşoveanu (Greceano )    Oana Mogoş (Domnișoara Marghiolița)    Elena Anghel (Domnișoara Homiceanu )    Vlad Ajder (Idieru )    Ştefan Forir (Bonciu )    Răzvan Clopoţel (Anton )    Florin Toma (Boian )    Cristina Uja Neagu (Doamna Mase)    Cristian Gheorghe (Directorul Mase)   

Autor

Costache Caragiali

Regia artistică

Cristian Ban

Scenografia

Andreea Săndulescu

Asistență regie

Lavinia Eiler

Cronici

Spectacolul unei repetiții – „O repetiție moldovenească” la Teatrul Dramatic Fani Tardini | Nona Rapotan, BOOKHUB „Pe acordurile melodiei Tinei Turner se încheie spectacolul-repetiție la O repetiție moldovenească; un spectacol deloc ratat, deși spectacolul nu s-a jucat atunci, la 1844. Nu se știu motivele pentru care nu s-a jucat, cum nu se știe nici ce i-a făcut pe toți acei oameni să-și dorească să fie actori și, mai mult, să joace în limba română. Ar fi putut juca în franceză sau în germană, ar fi câștigat mai mult și poate că și arta lor ar fi fost mai bine pusă în valoare. Ce știm sigur este că lor le datorăm începuturile! Teatrul românesc contemporan există pentru că atunci și acolo o mână de oameni au avut un dram de nebunie și o dorință de neînțeles: să joace în limba română! Meritoriu efortul lui Cristian Ban de a face inteligibil textul original, de a-l traduce pe înțelesul spectatorului contemporan; meritorie și intenția lui de a pune degetul de o rană deschisă: prea puțini dintre spectatori înțeleg cât efort și câtă muncă se ascunde în spatele unui succes de moment.”

Sentimentul pirandellian al ființei teatrale românești - O repetiție moldovenească | Mihai Brezeanu, AGENDA LITERNET „În spectacolul gălățean, oamenii teatrului mai știu să se ia și la mișto. Să-și mai taxeze și propriile ipocrizii, în timp ce, just, semnalează nedreptățile cu care se confruntă (în Iașiul de atunci, cei de limbă română față de cei de limbă franceză sau germană. (...) În O repetiție moldovenească, teatrul ia la mișto teatrul, actorii iau la mișto actorii, moldovenii iau la mișto moldovenii. Și asta creează o stare de bine teribil de mișto.”

Cu drag de artă | Mircea Morariu, Contributors.ro „E în afara oricărei îndoieli că spectacolul cu piesa O repetiție moldovenească a lui Costache Caragiali, spectacol intrat de relativ puțină vreme în repertoriul Teatrului Fani Tardini din Galați, este ceea ce se cheamă un spectacol bun.”

O repetiție moldovenească: povestea unui spectacol care nu s-a mai jucat | Teodora Dumitroaea, Tatiana Roșu - AIVImedia.hub „E un spectacol pe care cred că ar trebui să-l vadă toată lumea, dacă are ocazia. Știu că am mai spus asta despre alte câteva, dar hei, capacitatea mea de a mă îndrăgosti de spectacole de teatru nu prea are limite. Iar ăsta merită. O să râdeți mult. Apoi s-ar putea să plângeți puțin (cu tot cu râset). Apoi s-ar putea să aplaudați și să vă uitați în ochii actorilor și să vreți să le spuneți că ați înțeles. Că e în regulă, nu sunteți singuri. Nu suntem singuri. Ne leagă, până la urmă, secole de artă. Mai ales că suntem moldoveni, nu?”

O repetiție moldovenească, pe axa 1844-2022 | Daria Ancuța, DISSOLVED MAGAZINE „În cazul Repetiției moldovenești, pariul este câștigat tocmai pentru că o trupă extraordinar de ludică, ale cărei motoare interioare sunt o energie aparent inepuizabilă și încredere reciprocă, întâlnește un regizor care intuiește mecanismele fine ale comediei bine făcute. (...) Născute din exerciții de improvizație, scenele din spectacol palpită de entuziasm colectiv, care răzbate puternic și în sală. Privești și împărtășești în cel mai organic mod cu putință bucuria oamenilor de pe scenă. Energia se menține constantă pe tot parcursul montării, în timpul căreia spectatorii parcurg un traseu emoțional complex – de fapt, O repetiție moldovenească vorbește despre istoria eșecului unui spectacol.”