Premiul pentru regie (Alexandru Dabija)  - Festivalul Național de Comedie - Galați, 2019

Festivalului International de Teatru Miturile cetății  iunie, 2019 Constanța

Festivalul Zile și nopți de Teatru septembrie 2019 Brăila

Festivalul Național de Teatru octombrie, 2019 București

Festivalul International al Teatrului de Studio și de Forme Noi noiembrie, 2019 Pitești

Festivalul Internațional de Teatru noiembrie, 2019 Ploiești

Festivalul Internațional de Teatru Clasic noiembrie, 2019 Arad

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu august, 2021 Sibiu

Când de la Cannes la Satu Mare ajungi în 2 minute!!! | HotNews.ro Apetența lui Dabija pentru textele românești este deja proverbială. Ceea ce impresionează de fiecare dată este ușurința cu care le redă prospețimea, pe de-o parte, din scenografie, jocuri de lumini, pe de-altă parte, din angajamentul actorilor, coagularea energiei acestora și mișcarea scenică. Este, de fiecare dată, o uimire cum din fiecare actor, reușește să scoată jocul perfect.

Recuperarea moldovenismului, de la Galați la Cluj | observatorcultural.ro E cert că Alexandru Dabija e cel care trebuie creditat pentru reabilitarea accentului moldovenesc pe scena de teatru (dacă va mai fi fost „abilitat“ vreodată, după standardizarea limbii române literare, în afara idiosincraziilor – n-am găsit alt cuvînt – unor actori individuali). Adică nu (doar) folosirea lui în spectacole, ci tratarea lui drept formă de exprimare legitimă a unor comunități, nu mod de reprezentare stereotipă a unor „vicii de civilizație“, sursă de umor lingvistic și de aruncare în derizoriu.

Savoarea moldovenească a sarcasmului | Ziarul Metropolis Spectacolul Teatrului „Fani Tardini” din Galați „Salba Dracului”, a adus revelația spiritului comic isteț și fin-mușcător pe care îl avea Alecsandri, dincolo de cunoscutul ciclu al Chirițelor, dar și a spiritului de observație la fel de fin și a umorului lejer și deloc facil al regizorului Alexandru Dabija. Povestea prezintă într-un fel multe dintre „miturile urbane” (sau provinciale, aici) devenite locuri comune ale „spiritului moldovenesc”, cu natura, istoria, oamenii ei și, desigur, obiceiurile și adesea năravurile lor.

Distracție în Moldova? Dar cine a mai pomenit așa ceva? | bookhub.ro Alexandru Dabija și-a făcut un titlu de glorie din a redescoperi și a repune în valoare piesele lui Alecsandri, dar departe de orice obsesie și/sau cult al personalității. Așa se face că mai toate spectacolele montate de regizorul român, oriunde în țară, sunt unele de cea mai bună calitate, cu priză la marele public, dar și apreciate de critica de specialitate.

Păcăleala lui Alexandru Dabija | observatorcultural.ro Pe cînd începea să se schimbe martie în aprilie, regizorul Alexandru Dabija ieșea cu vestea că, în scurt timp, va fi gata cel mai nou spectacol al său, montat pe scena Teatrului „Fani Tardini“ din Galați. Invitația era mai degrabă o noninvitație, pe modelul „poftiți, dacă vreți, oricum nu e mare lucru de văzut“: „Să vină lumea și să se bucure. Nu e un spectacol de mare relevanță, de premii, să spună lucruri extrem de importante – nici nu e gîndit așa. E ce se cheamă un spectacol popular, de distracție“, afirma Dabija pe 26 martie 2019.

Pas important în vederea dobândirii condiției de trupă | yorick.ro [...] Iorgu de la Sadagura, [...] constituie miezul, partea cea mai consistentă din scenariul dramatic al spectacolului Salba Dracului pe care Alexandru Dabija l-a realizat la Teatrul Dramatic Fani Tardini din Galați.

Cine sunt moldovenii şi ce vor ei sau În căutarea culorilor neamului. | adevarul.ro Regizorul Alexandru Dabija, consecvent cu operaţiunea de cercetare antropologică la adresa obiceiurilor, credinţelor, mentalităţii româneşti pe care o face pe cont propriu de ceva vreme, mai face un pas către comunicarea concluziilor sale, importante pentru oricine de pe aici care urmăreşte să se cunoască pe sine. Pasul pe care-l face acum Dabija e unul şi mai important. Unu, pentru că se avântă pe terenul minat de prejudecăţi al Moldovei (la Galaţi) şi doi, pentru că, prin piesa aleasă, atinge subiecte sensibile de la cosmopolitism la naţionalism şi patriotism, care de la Alecsandri încoace au rămas în datele lor istorice cam aceleaşi.