Derulează
Durata 2 h 20 min
LocSala Mare
Premiera 11-Mar-2023
Vârstă recomandată 16+
Spectacol produs în cadrul PROIECT 9. TEATRU ROMÂNESC CONTEMPORAN, program artistic derulat de Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galați în perioada 2021-2024
TINEREȚE FĂRĂ BĂTRÂNEȚE ȘI VIAȚĂ FĂRĂ DE MOARTE este un spectacol neconvențional în care „cititorii”, actorii din distribuție, invită publicul să-și folosească imaginația și să ia parte la o poveste despre nevoia omului de a găsi un sens în viață, despre frământări, despre nemurire, despre sensul și limitele fericirii.
„Când devenim conștienți că timpul nostru este limitat, apare frica”
„Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, pleacă de la basmul cules de Petre Ispirescu. Un basm care are foarte multe straturi și care are o puternică legătură cu existența morții, cu frica de moarte care, conștient sau inconștient, ne modelează acțiunile. Nu cred că există nimic mai profund în ființa umană decât frica de moarte…, poate Dragostea. Aș spune că sunt pe același palier: frica de moarte și dragostea, iar acest basm propune mai multe modalități de a ne împăca cu moartea, de a o accepta sau de a evita moartea. Eroul spectacolului alege una dintre ele. Noi, echipa artistică a acestui spectacol, o să spunem povestea publicului, așa cum o înțelegem noi, în felul nostru, și vom miza pe prima formă de teatru care a existat pe pământ, cea în care un om spunea o poveste unui alt om.” - Adi Iclenzan, regizorul spectacolului
Distribuție
Vlad Ajder Elena Anghel Ciprian Braşoveanu Petronela Buda Ştefan Forir Oana Mogoş Florin Toma
Autor
Creație colectivă
Regia artistică
Adi Iclenzan
Poveste culeasă de
Petre Ispirescu
Text de
Radu Horghidan
Scenariu dramatic
Creație colectivă realizată de echipa artistică a proiectului
Scenografia
Adrian Matei și Adi Iclenzan
Asistent dramaturgie
Lavinia Eiler
Video-design
Tudor Neacșu
Cronici
Note subiective pe marginea unui anume fel de a intra în relație cu teatrul | Agenda LiterNet (Raluca Blaga) Adi Iclenzan face un teatru pe măsura așteptărilor mele înseamnă apreciabila capacitate de a se plasa la înălțimea oricărui personaj ce-i apare în cale, privindu-l cu deosebită înțelegere, căldură și foarte multă luciditate. De-aceea, teatrul pe care-l face Adi Iclenzan îmi este necesar: setează cu maximă acuratețe teatrală vibrațiile unui spirit al timpului din care și eu sunt parte (pe care și eu le simt, dar nu le pot articula) și-mi face cunoștință cu bucăți din mine pe care nu le știam acolo, îmblânzindu-le, totodată, pe cele de care fug. […]Undeva, pe la mijlocul scărilor care coborau în intimitatea teatrului din Galați, mi-am dat seama că, odată vizionat spectacolul, nu mă mai pot ascunde și nici nu-mi mai pot întoarce privirile așa cum făceam pe la 10-11 ani. [ ... ]
Nu este teatru! Este mai mult decât atât! | Ion Cordoneanu, revista ARGOLIT Această piesă nu poate fi povestită. Dar poate fi, e necesar să fie, reflectată, trăită, experimentată în mod propriu de fiecare dintre noi. Asta dacă avem disponibilitatea unui exercițiu interior, sau a ruperii din alergarea cotidiană, sau - de ce nu - a unei experiențe terapeutice prin artă! Întregul spectacol este construit ca arheologie a sufletului. În fapt, exercițiul interior și experiența terapeutică reprezintă scopul spectacolului, cauza inițială și cauza finală a acestuia. Am fost invitați să căutăm acea dispoziție pe care o aveam aproape instinctual în copilărie, atunci când ni se citeau povești. Acum, însă, răspunsul la invitație trebuie făcut conștient, trebuie căutat și menținut în mediul dat de sala de teatru, unde, până una alta, există actori și spectatori.
De la spectacolul de divertisment, la spectacolul intelectual | Cornel Gingărașu, MONITORUL DE GALAȚI Temele urmărite în spectacolul-poveste sunt cele ale împăratului fără urmaş, al dorinţei imposibile, ale probelor depăşite, dorinţei împlinite, motivul dorului de părinţi, reîntoarcerea la condiţia umană, echipa dramaticului gălăţean propunând căutarea adevăratului sens al vieţii, uneori definit de moartea care o înconjoară şi demonstrează paradoxul căutării veşniciei. Abordarea regizorului Adi Iclenzan este una neconvenţională, o punere în scenă minimalistă care focalizează pe jocul pur al actorilor şi al măiestriei lor. Adaptarea textului original îi aparţine lui Radu Horghidan, autorii scenografiei fiind Adrian Matei şi Adi Iclenzan.
„Renașterea” teatrului gălățean „continuă”! | Adi Secară, BOOKHUB „Cititorii” (omul este ființa cititoare), adică cei șapte magnifici povestitori (la o cină de taină ca între prieteni vechi: Vlad Ajder, Elena Anghel, Ciprian Brașoveanu, Petronela Buda, Ștefan Forir, Oana Mogoș, Ionuț Moldoveanu), invită spectatorii să fie mai mult ca niciodată și ei actori (chiar și numai cu imaginația!), chiar Spațiul (interiorul teatrului, cu scaunele sale roșii, subliniere ionesciană!) să devină co-partener, post-umanist dându-se și tehnologiei rolul ei: proiecții, microfoane, aparate de luat vederi, înregistrări ( video-design Tudor Neacșu, „chietros”, dar și cu miez și alte dimensiuni), reflectoare: orbirea sau trezirea spectatorilor (din somnul conștiinței) fiind de impact maxim!