„Trilogia belgradeană” prezintă trei poveşti ale unor tineri belgrădeni care aleg să plece din ţara natală unde nu întrevăd nicio soluţie pentru viitorul lor. Toate personajele din spectacolul Trilogia belgrădeană emigrează spre ceva, undeva, în conjuncturi diferite.

Pentru ei, plecarea vine la pachet cu ratarea. Cele trei episoade ale Trilogiei belgrădene, piesă scrisă în 1997 de Biljana Sbrljanovic, nu se petrec la Belgrad. La Praga, la Sidney, la Los Angeles, exilaţii fostei „naţiuni iugoslave” încearcă să sărbătorească Crăciunul, Anul Nou, dar oricât ar părea de nefiresc, ei simt că sărbătoarea e acolo, în Belgradul de unde au fugit şi unde e rău, nu unde au ajuns şi ar putea fi bine. „Trilogia belgrădeană” propune trei istorii – una din Cehia, una din Australia şi una din Statele Unite ale Americii, trei poveşti cu oameni care ar vrea să fie acasă, în Belgrad, în Serbia, dar e război şi când e război, ca să fii în viaţă, e mai bine să fii în altă parte. Dar viaţa nu vine întotdeauna după tine acolo. În exil, viaţa arareori te urmează. Viaţa rămâne în Belgrad, viaţa rămâne cu acea vecină bâlbâită care ajunge să lucreze la televiziunea naţională, viaţa rămâne în dragostea la distanţă, viaţa rămâne dincoace de cortina de bombe.

„Trilogia belgrădeană” e una dintre marile piese de teatru pe care le-au dat contemporanii noştri pentru că vorbeşte, fără fasoane, cu sinceritate, despre iubire, îndepărtare, trădare, despre limite, minciuni, despre familie, destrămare, impotenţă, ticăloşie, alcoolism, refugii, despre nou-născuţi, întuneric, arme, despre continente noi unde totul este definitiv vechi. „Trilogia” ajunge până în inima oamenilor şi a lucrurilor. „Trilogia” vorbeşte despre iubiri refuzate, despre destine deturnate, despre cumplite nedreptăţi istorice