Derulează
Durata 2 h și 15 min
LocCasa de Cultură a Studenților Galați
Premiera 26-Apr-2026
Vârstă recomandată 14+
A douăsprezecea noapte este una dintre cele mai îndrăgite comedii ale lui William Shakespeare. Scrisă în perioada 1601-1602, piesa este o poveste despre iubire, identitate și confuzie, construită pe jocuri de aparențe și personaje memorabile (Olivia, Viola, Malvolio). Regizorul gălățean Andrei Huțuleac își face astfel debutul, cu această producție, pe scena teatrului din orașul său natal. Pe scena Teatrului Dramatic Galați, A DOUĂSPREZECEA NOAPTE a mai fost montat de două ori – prima dată în 1977 (regia: George Rada; scenografia: Victor Crețulescu), cea de-a doua variantă, în 2004 (regia: Dan Tudor; scenografia: Doru Zanfir).
„Pentru a da un ecou timpurilor pe care le trăim, am plasat acțiunea spectacolului în perioada Weimar-ului german, cu amestecul lui paradoxal de decadență (vezi kabarett-ul și cântecele lui de eliberare sexuală) și rigiditate excesivă (vezi ochii suspicioși cu care majoritatea societății germane privea aceste debușee „underground”).
Ca și atunci, și acum, mi se pare că acest melanj de exces și conservatorism se manifestă într-un paradox rău-prevestitor. Așa cum bine zice Feste: „Vin vremuri grele pentru bufoni”.
Personajele din piesă sunt exact ca oamenii realității contemporane. Pe rând: excesivi și sentimentali, cruzi și patetici, cu momente de grație alternate celor de încrâncenare.
De altfel, spectacolul A douăsprezecea noapte (deși rezistă foarte bine ca spectacol comic, energic, care bucură și emoționează publicul) este, mai presus de toate acestea, o scrisoare deschisă adresată tuturor celor care trăim aceste timpuri: o meditație simplă asupra ideii că, exact precum personajele din piesă, absorbiți de micile noastre vieți, de trecătoarele noastre emoții, riscăm să nu vedem cum, la umbra ignoranței noastre, cresc mari și neiertătoare istorii.” Andrei Huțuleac, regizorul spectacolului
_______________
Notă pentru spectatori: Primele rânduri (A și B) fac parte din spațiul viu al spectacolului. Acțiunea ajunge până la voi, inclusiv cu apă. Veți găsi la locuri mici „instrumente de protecție” pe care vă rugăm să le folosiți.
Vă recomandăm să luați acest aspect în considerare la alegerea locurilor. Vă mulțumim pentru înțelegere!
Distribuție
Denisa Dutcovschi (Viola) Visarion Udatu (Sebastian) Ştefan Forir (Orsino) Petronela Buda (Olivia) Vlad Ajder (Malvolio) Costin Stăncioi (Feste) Ciprian Braşoveanu (Sir Toby Belch) Radu Horghidan (Sir Andrew Aguecheek) Oana Mogoş (Maria) Mihai Păun (Fabian/Un căpitan de navă) Răzvan Clopoţel (Antonio) Aurelian Gheorghe/Theodor Crețu/Claudiu Hotnogu (Valentin, Curio)
Autor
William Shakespeare
Regia artistică
Andrei Huțuleac
Traducerea
Mihnea Gheorghiu
Versiunea de scenă
Adrian Nicolae
Asistent regie
Mihai Păun
Scenografia
Maria Nicola
Light design
Lucian Moga
Mișcare scenică
Elena Anghel
Preparator muzical
Maria Niță
Sunet
Dan Nedelescu
Lumini
Emil Pleșa
Regizor tehnic
Gigi Busuioc
Recuziter
Sorin Susanu
Cronici
„A douăsprezecea noapte”, spectacol strălucitor în 2026, pe scena Teatrului Dramatic „Fani Tardini” Galaţi | Cornel Gingărașu, Monitorul de Galați Montarea lui Andrei Huţuleac pune accent pe tema măştii şi a deghizării, oferind publicului un „spectacol vesel despre lucruri triste sau un spectacol trist despre lucruri vesele”. Regizorul transformă comedia clasică într-o meditaţie modernă asupra fragilităţii relaţiilor umane şi a jocurilor de identitate.(...)Atmosfera spectacolului, cu accente expresioniste şi momente de cabaret berlinez, aduce o notă originală montării, comparată de unii critici cu estetica filmelor lui Werner Herzog sau cu universul din filmul Adam Resurrected al lui Paul Schrader.
Shakespeare va cere azil… artistic la Tardini! Un spectacol pentru... UNITER 2027 | Adi Secară, Viața Liberă „Denisa este, desigur, mai mult Cezario decât Viola, dar construcția personajului, grația și talentul transformă travestiul într-un elegant personaj, fără a fi strident; când își forțează „masculinitatea” pare a fi mai mult un Gavroche… gata să înfrunte cu tot porțelanul lumii Elefantul viitorului!; Costin Stăncioi este un Bufon (Feste) de zile mari: cântă (bine, și autoparodiindu-se) aproape la fel de mult cât spune replici, joacă parcă toată audiența și colegialitatea pe degetele care nu au astâmpăr, este Bufonul însuși, și ceva mai mult, dacă bufoneria este ceva atât de omenesc; mai puțin privilegiat de timpul „teatral”, Visarion Udatu se dezlănțuie în final, firesc, cu forță interpretativă (și la pugilat, și la alte punctaje!).”