PELICANUL

Derulează

Durata 1 h 30 min

Loc

Premiera 01-Jul-2016

Vârstă recomandată 16+

Reprezentații

Durata

1 h 30 min

Loc

Premiera

01-Jul-2016

Vârstă

16+

Piesa Pelicanul prezintă tragedia unei familii, având drept personaj principal o amintire, cea a tatălui mort – la care se raportează celelalte personaje: văduva, copiii, ginerele.

O resemnificare a mitului tragic generat de blestemul Atrizilor, văduva este o Clitemnestră care şi-a împins soţul la moarte cu ajutorul amantului. Făcând din fiul său, Frederic, un om fără voinţă, iar din fiica sa, Gerda, o femeie neîmplinită, nu ezită să continue încercarea de a-şi atrage copiii de partea sa. Iar cu Gerda aproape reuşeşte. Pe amant şi-l face ginere, iar acesta o păstrează, la rândul lui, în casă, pentru a nu plăti o servitoare. Lui Frederic, aşa lipsit de voinţă cum este, nu-i lipseşte luciditatea şi vede că cel care şi-a iubit copiii, e tatăl mort. Incomodată de fiu, mama încearcă să-l însoare pentru a-l îndepărta, pentru că-l simte ca pe un permanent reproş viu. Gerda începe să intuiască adevărul, dar îl refuză, preferând minciuna care o ţine în viaţă. Dar ea nu va scăpa de revelaţia dureroasă: singurul care i-a iubit este tatăl. În legendele medievale pelicanul îşi reînvia puii cu sângele din piept. Aşa şi amintirea tatălui care a trebuit să moară pentru ca urmaşii săi să se trezească la realitatea morală.

Pelicanul este singurul care s-a salvat moral prin moarte. Dar i-a salvat şi pe ceilalţi, tot prin moarte.

Echipa de creație

Distribuție  

Ana Maria Ciucanu (Mama)    Ciprian Braşoveanu (Frederik)    Flavia Călin (Gerda)    Ştefan Forir (Axel)    Liliana Lupan (Margret)   

Autor

de August Strindberg

Regia artistică

Cătălin Vasiliu

TRADUCEREA

Valeriu Munteanu

SCENOGRAFIA

Daniel Divrician

MUZICA

Costas Ivanov

Cronici

Strindberg, la Teatrul Dramatic. PREMIERĂ cu "partituri" dificile, într-o montare plastică | Victor Cilincă - Viata Libera „Pelicanul” povesteşte despre iubirea interzisă, dragostea murdărită şi căsătoriile din interes, despre un erotism blestemat (de care chiar Stridberg, divorţat de mai multe ori, a avut parte; îndrăgostindu-se de soţia unui baron, scandalul i-a obligat pe cei doi să se exileze în străinătate). Cel care se autointitula „fiu de slujnică” (scria că mama sa era geloasă pe inteligenţa sa) este şi autorul eseului „On Psychic Murder” şi s-a ocupat de alchimie. Primul romancier suedez modern („Camera roşie”), Strindberg scrie că „Societatea este un spital de nebuni”, familia e „căminul întregului rău social, o instituţie caritabilă pentru femeile comode, un adăpost pentru taţii de familie şi un iad pentru copii”. O nebunie din nou la modă în societatea actuală…