Dramaturgul Matei Vișniec realizează în piesa „Caii la fereastră”, prin trei secvențe absurde, o inventariere metaforică a ororilor războiului. O mamă, o fiică și o soție, primesc vești de pe front despre soarta unui fiu, a unui tată, respectiv a unui soț. Un mesager al nenorocirilor se cuibărește în casa femeii surprinsă în triplă ipostază, instalându-se acolo definitiv. Piesa este o alegorie a modului tacut, dar puternic, de banalizare în societate a ideii și realității războiului.