În Cutia Pandorei autoarea reuşeşte să umanizeze întrucâtva personajul mefistofelic al Hildei, făcând din el, aparent, o bătrânică neajutorată. În esenţă, tuşa Hilda este o femeie energică, hotărâtă, dar şi nemiloasă.

Nepotul Bandi apare ca un tânăr curajos, puternic, dar, în fond, el este un copil naiv, fricos şi timorat. Amândoi caută o comoară: averea familiei preschimbată de tatăl Hildei în aur şi diamante.

Pentru mine, „Cutia Pandorei” înseamnă, în primul rând, un exercițiu. Un exercițiu pe care mi l-am autoimpus. De data aceasta, am ales ca temă principală actorul și munca cu actorul. Rezultatul este, de fapt, un spectacol de actorie. (Eugen Făt – regizorul spectacolului)