Realitatea în această piesă a lui Albee este ceva de care, cele mai multe dintre personajele sale, încearcă să scape. Cel mai la îndemână mijloc este evident prin alcool. Fiecare scenă se desfăşoară în jurul unui bar plin de rachiu, coniac, şi gin. Ei acţioneaza constant dintr-un sentiment general de teamă sau spaimă, dar, până la urmă ajung să nu mai ştie exact de ce le este frică şi încotro vor să fugă sau care le este motivul. Astfel, cel mai evident este pierderea echilibrului precar, care a fost menţinut de către Agnes, personajul principal şi totodată stăpîna casei în care piesa are loc. Agnes începe o meditaţie despre bun-simţ, pe care îl vede drept o condiţie esenţială pentru o viaţă onorabilă, şi despre care spune că poate fi uşor de pierdut. O pierdere de oportunităţi este un alt fel de pierdere despre care se vorbeşte în piesa lui Albee. Agnes a pierdut oportunitatea în tinereţe, de a avea un alt copil. Agnes, sora lui Claire a pierdut ocazia de a se căsători, de a avea copii, de a face ceva cu viaţa ei, refugiindu-se în cele din urmă în băutură. Julia, Agnes şi fiica lui Tobias, au pierdut mai multe căsătorii, precum şi posibilitatea de a avea copii. Julia şi-a pierdut, de asemenea, un frate, care a murit foarte tânăr. După moartea copilului, Tobias şi Agnes nu mai încercat să mai aibă copii. Acest lucru în cele din urmă a dus şi la pierderea vieţii lor sexuale dar şi la o profundă înstrăinare. Aglomerarea casei, luptele pentru spaţiu şi neînţelegerile, neplăcerile şi frustrările, vor duce, în cele din urmă, toate, la pierderea în final a echilibrului.