Teatrul Fani Tardini

• Geoffrey, în CABINIERUL (2017)
• Mareșal, în BUTOIUL CU PULBERE (2016)
• Un bătrân, în ÎMBLÂNZIREA SCORPIEI (2015)
• Abraham Getthold Louis Wucht, în PANA DE AUTOMOBIL (2014)
• Bunicul, în PUȘLAMAUA DE LA ETAJUL 13 (2012)
• Conu’ Leonida, pensionar, 60 de ani, în CONU LEONIDA FAȚĂ CU REACȚIUNEA (2010)
• Judecătorul, în VISEZI (2007)
• Multscher, în PARAZIȚII (2006)
• Volpone, în VOLPONE (2005)
• Dankeșionov, în MOARTEA LUI ESKROKOV (2005)

GHEORGHE V. GHEORGHE

21 septembrie 1930, Ploiești – 1 martie 2023, Galați

Actor | Regizor | Profesor | Poet

Născut la Ploiești, la 21 septembrie 1930, Gheorghe V. Gheorghe a fost una dintre personalitățile importante ale scenei gălățene, un artist complex, a cărui activitate s-a desfășurat deopotrivă în teatru, cinematografie, regie, pedagogie și literatură.

A urmat Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, apoi Școala Populară de Artă din Ploiești, secția Actorie, unde i-a avut printre colegi pe marele actor Toma Caragiu și pe regizorul Valeriu Moisescu.

În 1955 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București, Facultatea de Teatru, la clasa profesorului Ion Talianu, avându-i ca asistenți pe Grigore Vasiliu Birlic, Victor Moldovan și Mihai Raicu.

Debutul său artistic a avut loc în același an, pe scena Teatrului de Stat din Oradea, în rolul Brânzovenescu din O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale. Au urmat șase stagiuni la Oradea, între 1955 și 1961, perioadă în care a interpretat nu mai puțin de 40 de roluri.

În 1956, pentru rolul Nică din Inima noastră de Valeriu Luca, în regia lui Radu Penciulescu, a primit o Mențiune la Decada dramaturgiei originale.

Începând cu stagiunea 1961–1962, Gheorghe V. Gheorghe și-a legat destinul artistic de Galați și de Teatrul Dramatic „Fani Tardini”.

Timp de mai bine de cinci decenii, a traversat repertorii și generații de creatori, interpretând personaje dintre cele mai diverse – de la Caragiale, Shakespeare, Molière, Goldoni și Cehov până la Bulgakov, Brecht, Dürrenmatt, Ionesco, Baranga, Mușatescu, Marin Sorescu sau autori contemporani.

A fost un actor cu o disponibilitate interpretativă remarcabilă, capabil să treacă de la registrul comic la cel dramatic și să confere fiecărui personaj o identitate proprie. În mod special, arta comediei avea să ocupe un loc important în cariera sa și să-i aducă unele dintre cele mai importante recunoașteri profesionale.

Printre rolurile sale memorabile de pe scena gălățeană se numără Mache Răzăchescu din D’ale carnavalului, Harpagon din Avarul, Mitică Ciolan din Groapa, Sir Toby din A douăsprezecea noapte, Agamemnon Dandanache din O scrisoare pierdută, Anucikin din Căsătoria, Miloslavski din Țarul Ivan își schimbă meseria, Serebreakov din Unchiul Vanea, Spirache din Titanic Vals, Gremio din Femeia îndărătnică, Jupân Dumitrache din O noapte furtunoasă, Panait din Visul unei nopți de iarnă, Primarul din A șaptea kafana, Conu’ Leonida din Conu’ Leonida față cu reacțiunea și multe alte personaje.

Ultimele sale apariții pe scena Teatrului Dramatic „Fani Tardini” sunt legate de spectacole precum Pana de automobil, Îmblânzirea scorpiei, Butoiul cu pulbere și Cabinierul, mărturie a unei longevități artistice cu totul aparte.

De la Brânzovenescu din O scrisoare pierdută, la debutul său din 1955, și până la Geoffrey din Cabinierul, în 2017, traseul artistic al lui Gheorghe V. Gheorghe cuprinde zeci de personaje și întâlniri cu mari autori ai dramaturgiei universale.

În repertoriul său găsim personaje caragialiene și eroi ai comediei clasice, personaje din Shakespeare, Molière și Goldoni, dar și figuri din Cehov, Bulgakov, Brecht, Dürrenmatt, Ionesco, Gogol, Sorescu, Baranga, Mușatescu și numeroși autori contemporani.

Această impresionantă succesiune de roluri alcătuiește, în fond, povestea unei vieți dedicate scenei.

Pentru Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, repertoriul lui Gheorghe V. Gheorghe reprezintă nu doar o listă de spectacole și personaje, ci o parte importantă din memoria artistică a instituției și din istoria teatrului gălățean.

Gheorghe V. Gheorghe a avut o relație specială cu Colocviul despre Arta Comediei, devenit ulterior Festivalul Național de Comedie de la Galați.

Talentul său comic a fost recunoscut în repetate rânduri de juriile acestei importante manifestări teatrale.

În 1976 a primit Mențiune pentru cea mai bună interpretare a unui rol masculin secundar, pentru rolul Chelnerul din Sâmbătă la Veritas de Mircea Radu Iacoban, în regia lui George Rada, la prima ediție a Colocviului despre Arta Comediei.

În 1982, pentru interpretarea personajului Miloslavski din Țarul Ivan își schimbă meseria de M. Bulgakov, în regia lui Adrian Lupu, a primit Mențiunea specială a juriului.

În 1985 a obținut Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină pentru rolul Serebreakov din Unchiul Vanea de A. P. Cehov, iar în 1988 a primit același premiu pentru rolul Gremio din Femeia îndărătnică de William Shakespeare, în regia lui Gheorghe Jora.

Aceste distincții îl așază printre actorii care au dat identitate și prestigiu comediei gălățene, într-o perioadă în care Colocviul despre Arta Comediei devenise unul dintre cele mai importante evenimente teatrale ale orașului.

Pentru Gheorghe V. Gheorghe, teatrul a însemnat nu doar scena, ci și formarea celor care urmau să ducă mai departe această profesie.

A fost profesor la Școala Populară de Artă din Oradea, iar între 1971 și 1975 a predat actorie și regie-teatru la Școala Populară de Artă din Galați.

A abordat și regia artistică, semnând spectacole prezentate pe scena Teatrului Muzical „Nae Leonard” din Galați: Revista în tranziție (1999), Săracu’ Gică (2004) și Firfirică (2005).

Pentru regia spectacolului Săracu’ Gică a primit o Diplomă de Excelență în 2004.

Prezența în cinematografie

Gheorghe V. Gheorghe a avut și apariții în cinematografia românească, interpretând personaje în filme precum Zile de vară, Regele Ioan, Bietul Ioanide și Domnișoara Aurica.

În filmul Bietul Ioanide, regizat de Dan Pița, a interpretat rolul Marin, iar în Domnișoara Aurica, în regia lui Șerban Marinescu, rolul Lăutar.

A continuat să fie prezent în lumea spectacolului și după retragerea din activitatea scenică propriu-zisă, interpretând numeroase roluri în spectacole pentru copii realizate de Teatrul Trianon din Galați, între 1995 și 2003.

Poezia și cuvântul scris

Universul artistic al lui Gheorghe V. Gheorghe nu s-a limitat la teatru.

Debutul său publicistic a avut loc în 1958, cu poezii publicate în revista Familia din Oradea. În 1995 a debutat editorial cu volumul de versuri Locuiesc pe o stea, apărut la Editura Alma din Galați.

Ulterior au apărut volumele „Regăsiri” și „O cheie de ridicat cortina. Întâmplări cu aplauze la scenă deschisă”, cărți care păstrează, dincolo de experiența literară, memoria unui om de teatru și a unei epoci.

În 2006 și-a lansat CD-ul „Cântece de voie bună”, cu melodii din spectacolul Groapa, după Eugen Barbu, reunind astfel experiența actorului, pasiunea pentru muzică și memoria unui spectacol emblematic pentru scena gălățeană.

Distincții și recunoașteri

De-a lungul unei cariere de peste șase decenii, Gheorghe V. Gheorghe a primit numeroase premii, diplome și distincții, între care:

• Diploma „25 de ani de la proclamarea Republicii” (1972);
• Diploma „30 de ani de la eliberarea României de sub dominația fascistă” (1974);
• Ordinul „Meritul Cultural” (1984);
• titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Galați (1996);
• Premiul Municipiului Galați pentru întreaga activitate artistică (2001);
• Diplomă de Excelență pentru regia spectacolului Săracu’ Gică (2004);
• Diplomă de Excelență din partea Teatrului de Stat din Oradea (2005);
• Diplomă de Excelență din partea Teatrului Dramatic „Fani Tardini” Galați (2010);
• Trofeul Excelenței din partea Patronatului IMM-urilor gălățene (2010);
• Premiul „Prometeu” din partea Camerei de Comerț din Galați (2010);
• Diploma de Longevitate în Teatru (2018).

REPERTORIUL LUI GHEORGHE V. GHEORGHE

Pe scena Teatrului Dramatic „Fani Tardini” Galați

Activitatea scenică a lui Gheorghe V. Gheorghe la Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galați se întinde pe mai bine de cinci decenii. Repertoriul său cuprinde personaje din dramaturgia română și universală, de la marii clasici până la autori contemporani, în spectacole semnate de importanți regizori ai scenei gălățene.

ANII ’60

1963

• Orășean – Umbra, de Evghenii Șvarț, regia Gheorghe Jora
• Garsonul – Taina, de Horia Stancu, regia Gheorghe Jora
• Timofei Sliva – Bucătăreasa, de Anatolii Sofronov, regia Eugen Todoran
• Muncitorul – A treia patetică, de Nikolai Pogodin, regia Ovidiu Georgescu

1964

• Luciano – În lumea apelor, de Aldo Nicolaj, regia Gheorghe Jora
• Theodoros – Se caută un mincinos, de Dimitris Psathas, regia Ion Dinescu

1965

• Balthazar – Mult zgomot pentru nimic, de William Shakespeare, regia Andrei Brădeanu
• Jackie – Pădurea împietrită, de Robert Sherwood, regia Gheorghe Jora
• Congrio – Aulularia, de Plaut, regia Ion Maximilian

1966

• Draches – Ramura de măslin, de Ewan MacColl, regia Ion Maximilian
• Spițerul – Romeo și Julieta, de William Shakespeare, regia Gheorghe Jora
• Bușniță – Ca-n codrul Vlăsiei, de Mihail Drumeș, regia Laurențiu Mărgineanu
• Negustorul străin – Țepeș Vodă, de Mircea Lerian, regia Gheorghe Jora

1967

• Dr. Gall – R.U.R., de Karel Čapek, regia Ion Maximilian
• Primul lord – Prinț și cerșetor, de Mark Twain, regia Traian Ghițescu-Ciurea
• Toader Mitroi – Lovitura, de Sergiu Fărcășanu, regia Anca Ovanez-Doroșenco

1968

• Ioniță – Opinia publică, de Aurel Baranga, regia Ovidiu Georgescu
• Laski – Despot Vodă, de Vasile Alecsandri, regia Gheorghe Jora
• Olarul – Monserrat, de Emmanuel Roblès, regia Yannis Veakis
• Luka Lukici – Revizorul, de N. V. Gogol, regia Gheorghe Jora

ANII ’70

1970

• Arlechino – Nu puneți dragostea la încercare, de Basilio Locatelli, regia Constantin Săsăreanu
• Jica – Un individ suspect, de Branislav Nušić, regia Lucian Temelie
• Cataplasmă – Mic pitic... inimă de voinic, de Sergiu Milorian, regia Iorgu Viforeanu
• Sergiu Lalea – Ascensiunea unei fecioare, de Paul Ioachim, regia Ovidiu Georgescu
• Harpagon – Avarul, de J.-B. P. Molière, regia Letiția Popa

1971

• Galy Gay – Un om egal un om, de Bertolt Brecht, regia Ariana Kunner Stoica
• Vladimir Brânduș – Pisica sălbatică, de Ștefan Berciu, regia Ovidiu Georgescu
• Lupu Aman – Secunda 58, de Dorel Dorian, regia Ovidiu Georgescu
• Plătică – Interesul general, de Aurel Baranga, regia Ion Maximilian
• Pavel – Prima zi de libertate, de Leon Kruczkowski, regia Dan Nasta

1972

• Mache Răzăchescu – D’ale carnavalului, de I. L. Caragiale, regia Valeriu Moisescu
• George – Preșul, de Ion Băieșu, regia Ion Maximilian

1973

• Colonelul N. Haralambie – Cuza Vodă, de Mircea Ștefănescu, regia Petre Popescu

1974

• Vasile – Sfântul Mitică Blajinul, de Aurel Baranga, regia Ariana Kunner Stoica

1975

• Ion Ionescu-Novus – Gimnastică sentimentală, de Vasile Voiculescu, regia Petre Popescu
• Grompas – Povestiri vesele dintr-o noapte de carnaval, de Valentin Silvestru, regia Ariana Kunner Stoica

1976

• Guliță – Chirița în provincie, de Vasile Alecsandri, regia Ariana Kunner Stoica
• Mitică Ciolan – Groapa, de Eugen Barbu, regia Ariana Kunner Stoica

1977

• Sir Toby – A douăsprezecea noapte, de William Shakespeare, regia George Rada
• Vistiernicul Ieremia – Viforul, de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Nicolae Scarlat

1978

• Cristofolo – Casa cea nouă, de Carlo Goldoni, regia Zoe Anghel Stanca
• André Marechal – Pielea ursului, de Pierre Chesnot, regia Ion Maximilian
• Agamemnon Dandanache – O scrisoare pierdută, de I. L. Caragiale, regia Nicolae Scarlat

1979

• Pavel Fariatiev – Fanteziile lui Fariatiev, de Alla Sokolova, regia Magdalena Klein
• Chiroșcă M. Ion – Semnat indescifrabil Mitică, de Dan Plăeșu, regia Petre Popescu
• Theo Kappler – Frank al cincilea, de Friedrich Dürrenmatt, regia Magdalena Klein și Adrian Lupu

ANII ’80

1980

• Anucikin – Căsătoria, de N. V. Gogol, regia Mușata Mucenic

1981

• Henric – Fetița mea, de Tadeusz Różewicz, regia Magdalena Klein
• Vadim – Anchetă asupra unui tânăr care nu a făcut nimic, de Adrian Dohotaru, regia Petre Popescu
• Ibl – Soldatul Švejk, de Jaroslav Hašek, regia Ion Maximilian

1982

• Miloslavski – Țarul Ivan își schimbă meseria, de M. Bulgakov, regia Magdalena Klein și Adrian Lupu
• Fonfăitul – Ciudatul rol al întâmplării, de Ion Băieșu, regia Magdalena Klein
• Directorul – Fata morgana, de Dumitru Solomon, regia Mircea Cornișteanu
• Serebreakov – Unchiul Vanea, de A. P. Cehov, regia Adrian Lupu

1983

• Spirache – Titanic Vals, de Tudor Mușatescu, regia Andrei Brădeanu

1984

• Bosco – O casă onorabilă, de Horia Lovinescu, regia Petre Popescu
• Iannis – Hoața de... inimi, de Kostas Asimakopoulos, regia Petre Popescu

1985

• Babski – Cetățeanul invizibil, de Ilf și Petrov, regia Victor Ioan Frunză

1986

• Ion Popescu – Morișca, de Ion Luca, regia Valeriu Paraschiv
• Magnatul – Hanul de la răscruce, de Horia Lovinescu, regia Carmen Veștemeanu

1987

• Ciobanul Cucu – Io, Mircea Voievod, de Dan Tărchilă, regia Gheorghe Jora
• Hardcastle – Noaptea încurcăturilor, de Oliver Goldsmith, regia Victor Ioan Frunză

1988

• Gremio – Femeia îndărătnică, de William Shakespeare, regia Gheorghe Jora
• Dude – Milionarul sărac, de Petre Popescu, regia Petre Popescu

1989

• Românul – A treia țeapă, de Marin Sorescu, regia Gheorghe Jora
• Ionescu – Octombrie cu ghiocei, de Dan Plăeșu, regia Vasile Vasilescu

ANII ’90

1990

• Bătrânul – Ah, Parisul, ah, femeile!, de André Roussin, regia Gheorghe Jora

1991

• Mamaev – Jurnalul unui ticălos, de N. A. Ostrovski, regia Adrian Lupu
• Messer Nicia – Mătrăguna, de Niccolò Machiavelli, regia Mihai Lungeanu

1992

• Lenglumé – Crima de pe strada Lourcine, de Eugène Labiche, regia Mihai Mihail
• Edgar – Play Strindberg, de Friedrich Dürrenmatt, regia Dan Alecsandrescu
• Regele – Oamenii cavernelor, de William Saroyan, regia Mihai Lungeanu

1993

• Apemantus – Timon din Atena, de William Shakespeare, regia Gheorghe Miletineanu
• Căpitanul de pompieri – Cântăreața cheală, de Eugène Ionesco, regia Moshe Yassur

1994

• Agamemnon – Cina, de Iakovos Kambanellis, regia Yannis Veakis
• Gaston – Când se-ntoarce Pierrot, de J.-C. Grumberg, regia Adrian Lupu

1995

• Hans – Farse în carnaval, de Arcadie Marinescu-Nour după Hans Sachs, regia Cristian Munteanu
• Directorul spitalului – Revizorul, de N. V. Gogol, regia Adrian Lupu

1997

• Juréal – Hop, Signor!, de Michel de Ghelderode, regia Vasile Nedelcu

ANII 2000

2000

• Bărbierul – Tărâmul celălalt, de Dušan Kovačević, regia Claudiu Goga

2001

• Panait – Visul unei nopți de iarnă, de Tudor Mușatescu, regia Attila Vizauer

2002

• Jupân Dumitrache – O noapte furtunoasă, de I. L. Caragiale, regia Dan Tudor

2003

• Gerard Blanchard – Arta adulterului, de Pierre Chesnot, regia Dan Tudor
• Șeful gării – Steaua fără nume, de Mihail Sebastian, regia George Motoi

2004

• Primarul – A șaptea kafana, de Dumitru Crudu, Mihai Fusu și Nicoleta Esinencu, regia Alexandru Berceanu

2005

• Dankeșionov – Moartea lui Ekrokov, de A. V. Suhovo-Kobîlin, regia Ion Sapdaru
• Peregrine – Volpone, de Ben Jonson, regia Constantin Dicu

2006

• Multscher – Paraziții, de Marius von Mayenburg, regia Sorin Militaru

2007

• Pascal Laré – Visezi, de Jean-Claude Grumberg, regia Cătălin Vasiliu

ANII 2010

2010

• Conu’ Leonida – Conu’ Leonida, de I. L. Caragiale, regia Cătălin Vasiliu

2012

• Bunicul – Pușlamaua de la etajul 13, de Mircea M. Ionescu, regia Nikolov Perveli Vili

2014

• Abraham Getthold Louis Wucht – Pana de automobil, de Friedrich Dürrenmatt, regia Radu Nichifor

2015

• Un bătrân – Îmblânzirea scorpiei, de William Shakespeare, regia Ion Sapdaru

2016

• Mareșal – Butoiul cu pulbere, de Dejan Dukovski, regia Vlad Massaci

2017

• Geoffrey – Cabinierul, de Ronald Harwood, regia Cătălin Vasiliu